* “Oamenii sunt convertiți la Dumnezeu nu pentru că cineva a putut să le dea explicații strălucite, ci pentru că au văzut în El lumina, bucuria, profunzimea, seriozitatea și iubirea, care sunt singurele care dezvăluie prezența și puterea lui Dumnezeu în lume. Lumea aceasta, prin toate mijloacele sale de comunicare, ne îndeamnă: Fii fericit, ia-o domol, urmează calea cea mai simplă! Hristos spune în Evanghelie: Alege calea cea strâmtă, luptă și pătimește, pentru că aceasta este calea, singura fericire adevărată”.
Alexander Schmemann (1921-1983), preot, profesor, scriitor, influent creștin ortodox. În perioada 1946-1951 a predat la Paris, iar apoi la New York. În învățăturile și scrierile sale a căutat să stabilească legăturile strânse dintre teologia creștină și liturghia creștină. Este originar din Estonia, dintr-o familie de ruși emigranți albi. Bunicul lui a fost senator al Consiliului de Stat, iar tatăl său un ofițer imperial. De mic, împreună cu familia se stabilesc în Franța, unde este educat la școli rusești și franțuzești. În perioada 1940-1945 a devenit student la Universitatea din Paris, iar licența a avut ca temă: “Teocrația și Imperiul Roman de Răsărit”. A fost hirotonit preot în anul 1946, după care devine profesor la Institutul Sf. Serghie, apoi la New York City. Aici va lua postul de decan, pe care-l va deține până la sfârșitul vieții. Pentru întreaga sa carieră primește mai multe onoruri și diplome care-l definesc ca un erudit al timpului. A fost observator ortodox pentru Conciliul Vatican II al Bisericii Catolice. A fost activ la stabilirea Bisericii Ortodoxe din Rusia și la obținerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse în 1970.
***
* “În situații limită de cutremur, războaie, nenorociri, medicul pentru prima dată ține locul lui Dumnezeu”.
Raed Arafat (1964 -), medic român de origine palestiniană, născut în Siria, specializat în anestezie-terapie intensivă. A crescut în Nablus, Cisiordornia, iar la vârsta de 16 ani a emigrat în România în 1981, pentru a studia medicina. În septembrie 1990 a început să pună bazele Serviciului Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD) la Tg.-Mureș, devenit ulterior serviciul medical național de intervenție rapidă. Actualmente este subsecretar de stat în Ministerul Sănătății Publice. Pentru o perioadă scurtă a fost și ministru interimar al Sănătății.
***
* “Lupta pentru cultură nu este altceva decât lupta pentru existența națională. Și precum caracterul național se manifestă în limba, în modul de gândire și simțire, în datinile și moravurile, în tradițiunile și idealurile naționale, în poezia și industria, în portul național, așa și cultura națională așa să îmbrățișeze întreaga viață națională în toate manifestările ei”.
Alexandru Mocioni (1841-1909), jurist și om politic, deputat în mai multe legislaturi în Camera Ungară a Parlamentului de la Budapesta, unde a intrat pentru prima dată la vârsta de 24 de ani. A propus și a sprijinit înființarea unui Partid Național al românilor din Banat și Crișana, al cărui președinte a fost timp de patru luni, a militat pentru drepturile românilor din Banat și Transilvania. Familia sa macedo-română, a mocioniștilor, este originară din provincia Aspropotam a Tesaliei, numele ei inițial fiind, se pare, Muciu sau Muceană, Mocioni fiind forma românească. A oferit zeci de burse de studii pentru studenții români. Împreună cu membrii familiei sale au donat 60.000 de coroane pentru clădirea Catedralei Ortodoxe din Sibiu, 24.000 de coroane pentru conducerea Muzeului Astra din Sibiu, 12.000 de coroane pentru înființarea liceului din Brad și a susținut Ateneul român național din Timișoara. Drept recunoștință, în anul 2009, i s-a reamplasat bustul său în Parcul Central din Timișoara.
