• În anul acesta, se cuvine să privim la eroii și martirii neamului, pe jertfa cărora se înalță edificiul României întregite și care sunt adevărate modele de credință în Dumnezeu și iubire față de glia străbună. Datori suntem ca, prin disciplină, altruism, fapte mărețe și muncă creatoare, să înaintăm cu speranță spre viitor, contribuind la edificarea și propășirea țării noastre. Conștiința unității religioase și etnice trebuie să-i definească pe românii de pretutindeni. Fiind peste Ocean (P.S. Irineu), m-am bucurat în acest an, când omagiem elitele autohtone, că am putut să aduc prinos de cinstire istoricului Mircea Eliade, marele nostru compatriot, care niciodată nu s-a lepădat de neamul său și a fost întotdeauna mândru de numele de român. El a onorat acest nume ca pe supremul său titlu de noblețe, purtându-l cu cinste în cele mai înalte societăți academice ale veacului trecut și iubindu-și imens Țara lui de naștere și de dor eminescian.
* * *
• Pe frații noștri de peste Ocean, forța dorului și chemarea străbunilor îi însoțește pretutindeni, în chip nevăzut, făcându-i să trăiască intens, în comuniune românească, aspirațiile noastre intime, spirituale istorice și culturale. Departe de spațiul originar, sinea lor se adapă cu sete din Sinea Neamului, precum Făt-Frumos din fântâna cu apă vie nemuritoare. Animați de un patriotism fierbinte, românii din America reflectă noblețea daco-romană a spiritului românesc creator. Am îndrăznit a-i îndemna să-și amintească mereu de lupta titanică dusă pentru apărarea Legii strămoșești și a ființei neamului nostru și să imite verticalitatea morală a bărbaților Marii Uniri și a eroilor noștri, precum și tăria credinței lor formidabile, care le-a fost scut de apărare și steag de biruință.
* *
• Alexandru cel Mare, înaintea căruia tremura toată lumea antică, se apropia de Ierusalim, în fruntea unei armate care aducea cu sine spaima, hotărât fiind să treacă prin ascuțișul sabiei pe toți locuitorii cetății sfinte. Marele preot Iadd, văzând că nu se poate rezista în fața acelui cuceritor atât de renumit, i-a ieșit înainte cu un număr mare de preoți în hainele lor sfinte. Văzându-i, Alexandru cel Mare a fost cuprins de un mare respect, încât, uitând mândria, s-a pogorât de pe calul său. După ce s-a plecat în fața lor, s-a dus cu ei la templu, aducând sacrificiul lui Dumnezeu și acordând tot ceea ce marele preot Iadd a cerut pentru împodobirea cultului dumnezeiesc. Armata, neînțelegând această schimbare a dispoziției conducătorului ei, unul dintre favoriții săi l-a întrebat: „Care este cauza pentru care ați luat această decizie?" Iată memorabilul răspuns pe care l-a dat marele împărat, deși păgân, lui Parmenius: „Nu m-am plecat înaintea unui om, ci înaintea lui Dumnezeu, al cărui preot și ministru este Iadd". Hristos le spune slujitorilor săi: „Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; și cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă" (Luca 10,16).
Din volumul „Hristos, salvarea noastră"
