A urcat la Ceruri, la 1 ianuarie 2019, marele Român Lazăr Lădariu din Târgu-Mureș, luptător în Linia Întâi pe baricada identității naționale românești din Ardeal și întreaga Românie.
Pleacă lupii dintre noi și rămânem singuri pe pământ, înconjurați de lichele... refuz însă acest gând al singurătății, acest timp cumplit fără Lazăr Lădariu; spun și cred că el este și va fi întotdeauna Prezent printre noi! ,,Moartea nu este punct, ci virgulă". Sunt oameni ce mor trăind, ucigând idealuri, trădând și dând la spate vise și credințe. Fratele nostru mai mare de sânge și credință face parte, însă, din acea categorie de oameni care nu se schimbă după vânt, ci care, dimpotrivă, sunt întăriți de furtună. De aceea el trăiește și nu va muri nicicând, rămâne prin Verticali-tatea Naționalismului lui, viu în sufletul oricărui român cu dragoste de Țară și Neam. Dacă ajungi în Târgu-Mureș și întrebi la întâmplare, un om de pe stradă, de cine sunt reprezentați cel mai bine românii din zonă, omul respectiv îți va răspunde fără să clipească: de domnul Lazăr Lădariu, directorul „Cuvântului liber". Nu voi vorbi acum despre zecile de cărți scrise de domnia sa, nici despre cele zece mii de articole publicate sau de cele peste o sută de premii decernate pentru promovarea culturii române, despre aceste lucruri va „vorbi" Istoria literaturii române.
Domnul Lădariu este, în primul rând, un român deosebit, aprig și constant luptător pentru apărarea drepturilor românilor. Cred că Dumnezeu l-a lăsat în această lume pentru a fi salvatorul celor aflați în nevoie, inspirat și vegheat de icoanele sfinte ale Strămoșilor. Mergeți în satele din Mureș și întrebați de dânsul și veți afla lacrimi de recunostință în ochii românilor, mergeți pe Valea Nirajului și fiecare fir de iarbă vă va povesti de lupta națională a acestui om.
Întrebati Hodacul și Ibăneștiul cine este cel care le-a luat apărarea țăranilor români în martie 1990; pentru toate acestea a primit nenumărate înjurături, calomnii și defăimări din partea vrăjmașilor. Pe toate le-a îndurat cu stoicism, fără să dea un centimetru înapoi. I-a fost alături neîncetat, la bine și la greu, distinsa doamnă Mariana Cristescu, jurnalistă și intelectuală de prestigiu, un adevărat înger păzitor.
Vine în curând primăvara, domnule Lădariu, odată cu ziua dumneavoastră, iar în colțul ferestrei dinspre balcon se vor întoarce rândunelele, căci păsările cerului vă bat în geam. Sunteți om bun. Aveți acolo, pe deal, ceata cea numeroasă de căței, salvați de foame și boli, care... niciodată nu vă vor trăda, domnule Director. Mi-ați povestit odată, cum ați salvat cândva un porumbel cu aripa frântă, căruia nimeni nu-i mai dădea nicio șansă. Puterea dumneavoastră de a spera și lupta l-a făcut să zboare din nou, iar aripa sa a ajuns mai aproape de Dumnezeu.
Cred cu tărie că acea pasăre îndreptată spre văzduh a urcat cu ea și rugăciunile noastre de români spre Împăratul Ceresc, printre care și ale țăranilor din satul harghitean Doboi, cărora le-ați sărit în ajutor cu toată inima, din uriașa dumneavoastră dragoste pentru Neam.
Hristos să vă dea putere și fericire, să rămâneți același Director, al nostru, al românilor simpli, care nu vor uita niciodată mângâierea unui mare Om.
Acea aripă pe care ați făcut-o din nou să zboare, acea ,,Aripă Frumoasă", vă poartă acum spre Hristos, spre Horea, Cloșca și Crișan, spre Avram Iancu și Tudor, pentru a continua Lupta.
Lazăr Lădariu ne strigă: Cu Dumnezeu Înainte!
