De la 1 ianuarie 2019, România a preluat oficial președinția rotativă a Consiliului European, iar astăzi vor avea loc la București, în prezența președintelui Comisiei Europene și a staff-ului acesteia, festivitățile prilejuite de marele eveniment. Eveniment care poate fi denumit chiar crucial pentru destinul nostru, dat fiind rolul activ și de mare răspundere pe care România începe să-l joace în interiorul Uniunii, depășind prin aceasta stadiul de simplă membră.
Așadar, suntem, cum se spune, pe cai mari, dându-ni-se posibilitatea să arătăm Europei și lumii ce putem, de ce suntem în stare, cu marea șansă de a ne depăși condiția, părăsind astfel statutul de cenușăreasă pe care, putem spune, singuri ni l-am conferit datorită atitudinii noastre, echivoce, uneori chiar puerile. Și aceasta nu datorită cetățeanului de rând, ci mai mult din cauza unor lideri care și acum mai încearcă să bage bețe-n roate procesului de integrare, sugerând ideea că opțiunea Est, ne-ar fi mult mai la îndemână și mai avantajoasă. Mai concret, reintrarea sub umbrela rusească ar fi o alternativă deloc de lepădat, din mai multe considerente, dintre care ortodoxismul, ca religie comună, ar fi unul din principalele motive.
Ei, bine, pentru a lămuri lucrurile și pentru a tăia craca de sub picioarele celor care preferă Estul în locul Vestului, adică Rusia în locul Europei civilizate, încercăm să aducem câteva argumente. Primul ar fi acela că noi, românii, suntem europeni prin naștere, și avem în ADN-ul nostru această vocație. Strămoșii noștri, tracii și geto-dacii, au dominat mai mult centrul și sud-estul balcanic al Europei, granițele statului lui Burebista (70-44 î.e.n.) ajungând în vest până spre izvoarele Dunării, în Munții Pădurea Neagră, iar în sud și sud-vest până în nordul Greciei și Asia Mică, în vreme ce arealul spre răsărit s-a întins de la sudul Kievului până la apele Bugului, acestora nepriindu-le stepele rusești. Dacă în decursul devenirii noastre istorice am ajuns unde am ajuns,faptul se datorează sprijinului Vestului (îndeosebi Franței și Angliei, apoi Statelor Unite) și în niciun caz Rusiei. Dar cel mai convingător argument în măsură să ne stabilească mersul nostru înainte este “Testamentul țarului Petru cel Mare” (1672-1725), elaborat în anul morții acestuia și care, descoperit în biblioteca împărătesei Rusiei, Elisabeta Petrovna (1741-1761), fiica acestuia, a fost adus la Paris în 1757 de către ambasadorul Franței la Petersburg și publicat tot aici, în 1843, și care a stârnit un interes enorm din partea tuturor cancelariilor, dându-le fiori acestora. El acum poate fi găsit pe paginile de internet și stă la dispoziția oricui, interesat de subiect. Oricum, implicațiile pentru actuala situație internațională și pentru cea a României sunt extraordinare. El ne permite să înțelegem mai bine ceea ce se întâmplă astăzi în lume și cu deosebire în Europa. Așadar, iată textul integral al Testamentului întemeietorului Rusiei moderne, urmând ca, ulterior, să-l și comentăm, dar nu înainte de a vă aminti de bancul ce circula prin anii `50 ai secolului trecut, referitor la interzicerea poetului nostru național, Mihai Eminescu de către sovietici. Motivul a fost “lipsa lui de orientare politică”, în sensul că în loc să scrie poezia “Mortua Vest” a scris “Mortua est”.
TESTAMENTUL ȚARULUI PETRU CEL MARE
“În numele prea sfintei și nedespărțitei Treimi, Noi Petru I-ul, tuturor descendenților și succesorilor și guvernului nației rossienești:
Marele Dumnezeu de la care ținem existența noastră și Coroana noastră, luminându-ne cu lumina sa și sprijinindu-ne cu sprijinul său, îmi îngădui a privi poporul rus ca un popor chemat în viitor la dominația generală a Europei.
Întemeiez această cugetare a mea pe aceea că națiunile Europei au ajuns, în mare parte, într-o bătrânețe vecină cu pieirea spre care merg cu pași mari; trebuie ca ele să fie lesne și sigur cucerite de către un popor tânăr și nou, când acesta va fi atins toată forța și creșterea sa.
Privesc dar invaziunea țărilor Occidentului și Orientului de către Nord, ca o misiune periodică decretată în cugetele Providenței care, tot astfel, a regenerat poporul roman prin invaziunea barbarilor.
Emigrările oamenilor polari sunt ca fluxul Nilului care, în toate epocile, îngrașă cu mâlul său țările slăbite ale Egiptului.
Am găsit Rusia gârlă și o las râu; urmașii mei vor face din ea o mare întinsă, destinată a face roditoare Europa sărăcită, și undele ei se vor revărsa peste toate stăvilarele ce niște mâini slăbănoage ar putea să-i așeze în cale, și descendenții mei știu să-i dirijeze cursul; pentru aceea eu le las învățămintele următoare pe care le recomand atențiunii și observațiilor lor statornice.
- De a întreține națiunea rusă într-o stare de război permanent, a ține soldatul rus în necontenit război, a nu-l lăsa să se repauseze decât pentru îmbunătățirea finanțelor statului; a reforma armatele, a alege momentele oportune pentru atac.
- A face astfel ca pacea să servească războiului și războiul păcii, în interesul măririi și prosperității crescânde a Rusiei.
- A chema prin toate mijloacele posibile, de la popoarele instruite ale Europei, căpitani în timp de război și savanți în timp de pace, pentru a face să profite națiunea rusă de foloasele celorlalte țări, fără a face să le piardă pe ale ei proprii.
- A lua parte în orice ocaziune la afacerile și certele Europei și mai ales ale Germaniei care, fiind mai apropiată de noi, ne interesează de-a dreptul.
- A diviza Polonia, întreținând tulburări și gelozii continue; a interesa pe puternici cu prețul aurului, a influența dietele, a le corupe spre a avea o acțiune în alegerea regilor, a numi partizani și a-i proteja, a face să intre trupele moscovite și a le ține în țări străine până ce va veni ocaziunea pentru ca să rămână acolo pentru totdeauna.
Dacă puterile vecine se opun, a le potoli momentan îmbucățind din țară până se va putea lua tot ce este de luat.
- A lua de la Suedia cât se va putea mai mult și a face să fim atacați de ea pentru a avea un pretext de a o subjuga.
Pentru aceasta, trebuie izolată Danemarca de Suedia și a întreține rivalitatea lor.
- A lua totdeauna pe soțiile principilor ruși dintre principesele Germaniei, pentru a înmulți alianțele ca familii, a apropia interesele și a uni Germania cauzei noastre, sporindu-ne influența.
- A căuta, de preferință, alianța Engliterei pentru comerțul nostru cu o putere care are mai multă trebuință de noi pentru marina sa și care poate fi mai folositoare dezvoltării marinei noastre.
- A da în schimb lemnul nostru și alte produse contra aurului ei și a stabili între neguțătorii, mateloții lor și ai noștri raporturi continue care să-i formeze pe ai noștri în marină și comerț.
- A se întinde neîncetat către Nord, în lungul Balticei, precum și spre Sud, în lungul Mării Negre.
- A se apropia pe cât este posibil de Constantinopol și Indii.
Cel ce va domni peste aceste ținuturi va fi adevăratul suveran al lumii. Prin urmare, a provoca războaie continue atât turcului, cât și Persiei. A așeza șantiere pe Marea Neagră, a se face stăpână din ce în ce mai mult peste această mare, precum și peste Baltica, punct îndoit și necesar la reușita proiectului;
- A grăbi decadența Persiei; a pătrunde până la Golful Persic; a stabili, dacă este posibil, prin Siria, vechiul comerț al Orientului și a înainta până la Indii, care sunt antrepozitul lumii. Odată ajunși acolo, n-am avea nevoie de aurul Engliterei.
- A se căuta și a întreține cu grijă alianța Austriei, a sprijini în aparență ideile sale de domnie suitoare asupra Germaniei și a provoca împotriva ei și pe sub mână gelozia prinților.
- A face să se ceară ajutoarele Rusiei de către unii, ca și de către ceilalți și a impune asupra acestor țări un fel de protecțiune care să prepare domnia viitoare.
- A se interesa Casa Austriei, ca să gonească pe turc din Europa, și a neutraliza geloziile sale din timpul cuceririi Constantinopolei, provocând un război cu vechile state ale Europei, sau dându-i o porțiune din cucerire care i se va lua înapoi mai târziu.
- A se întruni împrejur toți grecii dezbinați sau schismatici, care sunt răspândiți în Ungaria sau Polonia, a-i centraliza, a-i sprijini și a stabili dinainte o predominare universală printr-un fel de autoritate și de supremație sacerdotală; vom avea atâția prieteni printre fiecare din inamicii noștri.
- Suedia dezmembrată. Persia învinsă. Polonia subjugată. Turcia cucerită. Armatele noastre reîntrunite. Marea Neagră și Baltica păzite de corăbiele noastre. Trebuie deocamdată a propune separat și foarte secret Curții din Versailles, pe urmă Curții Vienei de a împărți cu ele imperiul universului.
Dacă una din două acceptă, ceea ce este nelipsit dacă vom flata ambiția și amorul lor propriu, a se servi de una pentru a sfărâma pe cealaltă, angajând cu dânsa pe rând o luptă care nu va fi îndoielnică, Rusia posedând pentru ea tot Orientul și o mare parte a Europei.
- Dacă, ceea ce nu e probabil, fiecare din ele ar refuza oferta Rusiei, trebuie a le crea certuri și a face să se ruineze una pentru alta.
Atunci, profitând de un moment decisiv, Rusia ar tăbărî trupele sale concentrate mai dinainte asupra Germaniei. În același timp, două flote considerabile ar pleca una din Azov și cealaltă din portul Arhanghelsk încărcate cu trupe asiatice, sub convoiul flotei armate ale Mării Negre, ale Balticei.
Înaintând prin Mediterană și prin Ocean, ele ar inunda Franța de o parte, și Germania de altă parte, și aceste două ținuturi biruite, restul Europei ar trece lesne sub noi, fără a mai da o lovitură de pușcă.
Astfel se poate și trebuie să fie supusă Europa.”
