Cu toate că și organizarea administrativ -teritorială a țării ar avea nevoie de anumite îmbunătățiri, ea nu poate fi ajustată datorită opoziției partidelor politice maghiare, îndeosebi a UDMR, față de care partidele aflate la guvernare sunt mereu datornice pentru pumnul de voturi pe care aceștia îl pun la bătaie de fiecare dată în schimbul unor solicitări punctuale pe care cei aflați la putere le decontează nu dintr-ale lor, ci din rezerva intangibilă a siguranței naționale.
Și pentru că în România poate fi orice schimbat, mutat din loc, inventat și apoi reinventat, indiferent de efecte și consecințe, un singur lucru a devenit intangibil, bătut în cuie, cum se spune, și Acela este conturul așa-zisului Ținut Secuiesc, pentru menținerea căruia protagoniștii acestuia sunt capabili să răstoarne chiar lumea pe dos. Cu plângerile pe această temă s-au depășit de mult granițele țării, doleanțele și insistențele lor reușind să agreseze nu numai Parlamentul și Consiliul Europei, fără a mai vorbi de Comisia Europeană, ci și toate structurile Organizației Națiunilor Unite, strigând ca din gură de șarpe despre nedreptățile ce li se fac în România.
Și pentru că pur și simplu n-au limită în libertatea de exprimare atunci când își etalează aversiunile față de România și poporul român, în toate publicațiile și celelalte părți ale mass-media pe care le dețin, și care nu sunt deloc puține, fără ca autoritățile statului nostru să le atingă măcar un fir de păr, ceea ce-i de-a dreptul strigător la cer, în numerele anterioare ale ziarului nostru am publicat pe larg despre crimele și atrocitățile autorităților maghiare, înfăptuite pe scară largă împotriva românilor, a unor personalități sau publicații care își permiteau să emită puncte de vedere, să exprime nemulțumiri sau să facă doar aluzii la adresa nedreptăților și abuzurilor statului maghiar față de români, dar și față de populația celorlalte etnii, din cuprinsul zonei dominate de ei.
Și pentru a arăta că în perioada dominației maghiare, fie medievală sau modernă, lucrurile n-au stat bine nici în privința structurării administrativ-teritoriale a Transilvaniei, vom publica câteva episoade din cartea documentară a clujeanului, prof. univ. dr. Ioan Silviu Nistor întitulată “Comuna și județul, evoluția istorică”, care abordează pe larg această temă, la nivelul întregii țări, cu referiri și la Transilvania, în perioada dominației seculare a statului maghiar. Din acest documentar se desprinde faptul că, odată ce au pus mâna pe acest teritoriu, ei l-au structurat cum au vrut, după bunul lor plac, fără a ține cont de elementul demografic esențial și fără a-i întreba pe români, dacă le convine sau nu. Iar primul pas a fost distrugerea formelor de organizare teritorială existente ale românilor transilvăneni și înlocuirea acestora cu propriul sistem. Obștile, cnezatele și voievodatele din Transilvania au fost înlocuite cu comitate, districte și scaune, acestea pentru secui, fără a fi bătute în cuie. Același lucru s-a întâmplat și în secuime, cu scaune desființate și reînființate, reorganizate, ori de câte ori statul maghiar a considerat de cuviință. Și atunci, de ce atâta tărăboi în cazul României de azi, care are și ea nevoie de o mai bună structură administrativ-teritorială, doar pentru că ea s-a dovedit mai permisivă, și foarte tolerantă în privința dreptului participativ și de exprimare?
