Motto:”Lăsați orice speranță, Voi, cei care intrați” Dante: Infernul
Vrând, nevrând, trecători prin labirintul vieții efemere, asistăm în numeroase cazuri, ca și spectatori, la moartea altora, vitregiți uneori de cei dragi. Doar o singură dată participăm ca actori la propria noastră moarte profundă, deoarece imediat la naștere am fost osândiți morții! E nedrept. Moartea afectează selectiv numai membrii familiei celui decedat. Restul e figurație neparticipativă emoțional, o prezență formală.
Recent, într-un tragic accident rutier pe o șosea din județul nostru, un tânăr nevinovat și-a pierdut viața. Un maniac vitezoman, un dement cu permisul de conducere suspendat, aflat la volanul unui autoturism a intrat în depășirea coloanei de mașini, a pătruns în contrasens cu o viteză dublă, în raport cu cea admisă, și a provocat coliziunea cu o camionetă care circula regulamentar, în care s-a aflat victima. Tânărul urma să-și petreacă revelionul cu familia, părinții, fratele și cumnata cu copiii. Timpul din clepsidra vieții s-a oprit brusc, brutal, numai cu câteva minute înainte să ajungă acasă! Armonia familiei a fost distrusă de un psihopat iresponsabil, într-o fracțiune de secundă, pe o porțiune de șosea dreaptă, cu absolută vizibilitate!
Prins în nefericitul eveniment, tânărul a încărunțit în secunda care i-a fost fatală. Pe chipul devenit inert s-a putut distinge o tulburătoare stare de spaimă și uimire, avea ochii sticloși, privirea fixă undeva, spre o țintă imaginară al năprasnicului sfârșit! În colțurile ochilor străluceau perle transparente, bobițe de lacrimi! A fost înfiorător!
Părinții șocați după aflarea cumplitei tragedii, îndurerați și îndoliați pentru pierderea copilului își plâng neputința în fața loviturii crunte a destinului care le-a răpit ființa iubită, crescută și ocrotită cu dragoste până la maturitate. “Așa a vrut Dumnezeu, mai bine muream eu”, au fost cuvintele care dovedesc spiritul de sacrificiu și demnitatea mamei adevărate, aflată într-un moment teribil de cumpănă, la răscruce! Pentru mama care i-a dat viață, l-a hrănit cu laptele de la sân, l-a crescut cu numeroase sacrificii, nopți nedormite când era bolnav, i-a îndrumat pașii până a devenit adult, realitatea s-a instalat ca un calvar distrugător, care o va urmări până la sfârșitul neprevăzut în timp, datorită amintirilor din viața fiului decedat, prin smulgerea violentă a sufletului din trupul mutilat! Jalea, însoțită de lacrimi șiroind pe fața brăzdată de riduri, durerile sufletești cumplite nu vor conteni niciodată.
S-a aplecat cu smerenie în fața trupului neînsuflețit, ca înaintea unei icoane sfinte, i-a mângâiat fața palidă, delicat, cu mâinile tremurătoare și a izbucnit în plâns sfâșietor, înainte să fie așezat capacul sicriului peste corpul inert al copilului drag, de care se despărțea îndurerată, îngenuncheată de brutalitatea destinului!
Odihnește-te în pace, dragul meu odor, amintirea ta și durerea mă vor însoți pe mine veșnic! Doamne, pentru ce mă pedepsești?!
