România ocupată fără trupe: “fantomele” lui Soroș (VII)
“I-am mai arătat, o dată, pisica, Smarandei Enache, sub un titlu desfășurat în 10 coloane în «Cuvântul liber». Nici până astăzi nu mi-a răspuns la întrebarea incomodă. «Dovezile» sunt încă în mâinile mele. Să nu uite! Iar dacă tot o pălește amnezia, o să-i amintim noi (așa cum am mai făcut-o!) ce ea ar fi dori să fie uitat! Oare tot cu «lacrimi în ochi» milita dumneaei pentru separatismul școlar, pe la începutul anului 1990, tot cu «lacrimi în ochi» «coresponda» cu o anumită instituție odinioară? Tot cu «lacrimi în ochi» nu vedea, într-un comentariu revoltător, că cel zdrobit, de furia oarbă, la 20 martie 1990, este nu maghiarul, ci românul Mihăilă Cofariu? Mă mir sincer! Tocmai ea s-a găsit să vorbească?! (Lazăr Lădariu, regretatul redactor-șef al ziarului “Cuvântul liber”).
Este aproape dezarmant să observi cum, în genunea timpului marilor rătăciri actuale, pe frontul militantismului multietnic își face apariția o puzderie de agenți globaliști care, sub pretextul că și-ar da și viața de grija minorităților, de fapt ignoră, nesocotesc și atacă în “haită” valorile naționale ale poporului unde acestea conviețuiesc, neînțelegând câtuși de puțin că își aduc aportul la o conspirație internațională de “asasinare” a Țării, pierdere a interiorului uman, eliminare din memoria colectivă a conaționalilor cu sincere sentimente față de Dumnezeu și de neam! Nu mai este nicio îndoială că astfel de însușiri ale cauzelor minore, în detrimentul cauzelor cu adevărat majore, se regăsește în acțiunile insistent-repetate ale conjudețenei noastre, Smaranda Enache - Szobotka, cea care, înțelegându-și “menirea” de a cocheta mai întâi cu Securitatea și P.C.R., s-a “pliat” perfect sub mască liberală, după ´89, de unde s-a gândit cât de neaoș i-ar sta în postura de “rotiță” în angrenajul komisarilor neomarxisto-soroșiști, stigmatizându-ne ca nație “la braț” cu extremistul spion-maghiar L.Tökeș, cu revizioniștii GDS-ului, condus de un prim-președinte racolat de serviciul secret maghiar AVO...
Cu siguranță că istoricilor nu le va fi prea ușor să dea “de capăt”, în lupta pentru vindecarea prin demascare, a modului cum de a fost posibil ca Smaranda Enache să se fi disociat de propriul popor (român), denigrându-l la nesfârșit, dar în schimb (în a eluda grav norme pe care pretinde că le reprezintă) să mintă că românul linșat în martie 1990, la Târgu-Mureș (Mihăilă Cofariu), este... ungur (aberație spusă pe postul național de televiziune francez), să incite la dezbinare națională (în Declarația de la Cluj, din 2018, a semnat pentru autonomia teritorială a Transilvaniei), să fure copiilor dreptul de a se naște și născuților dreptul să trăiască în sfințenie (s-a opus Referendumului pentru Familie și a susținut propunerea scoaterii icoanelor din școli), să fie românofobă (în tandem cu soroșiștii de la GDS), să desconsidere vituperant intenția membrilor Consiliului local din Târgu-Mureș de a acorda titlul de Cetățean de Onoare distinsului ziarist, ortodox și patriot, Lazăr Lădariu...
Multe ar mai fi spus, despre această “goarnă” a iredentiștilor U.D.M..R., dar un lucru rămâne sigur: cine nu îL iubește pe Dumnezeu, nu îi iubește nici pe oameni!
