Ne-am obișnuit să tot constatăm cum mass-media de pe la noi, ziarele, radioul și televiziunile își etalează și ne dezvăluie zilnic lucruri abominabile ce se petrec în țară, fără nicio legătură cu legile acestei țări: despre maltratarea crescândă a copiilor de către unii părinți, maltratarea părinților și bunicilor de către unii copii, pentru droguri și băutură. Crime, tâlhării și cruzime, divorțuri tot mai multe, violuri și pornografie. Înșelăciuni de tot felul, homofobi, bigoți, fanatici, extremiști și xenofobi. Copii și orfelinate, femei scoase pe “centură” și puse la vânzare pentru toți desfrânații ce se înmulțesc ca ciupercile după ploaie.
Mulți dintre români nu mai au nicio speranță. Tinerii sunt superficiali, lipsiți de patriotism și de obligații față de țară, unii dintre ei, cei mai valoroși, harnici și educați, își iau lumea în cap și emigrează.
Mai zilele trecute, îngrozit și stupefiat, priveam la televizor cum doi băieți de 14-16 ani duceau un cățeluș tare frumos și nevinovat, îl leagă de un pom, îi unge întregul corp cu benzină și îi dau foc. Cățelușul arde ca o torță și moare în chinuri groaznice, în timp ce tinerii criminali râd, se veselesc și se distrează filmându-și propria lor ispravă?! Cum și ce fel de oameni sunt acești tineri, cum sunt ei educați, de unde atâta sadism și cruzime? Cu siguranță mâine, poimâine acești derbedei vor fi piromani, tâlhari și criminali.
Un tânăr de școala generală își așteaptă profesoara la ieșire din cancelarie și o înjunghie fără milă. Elevi care se bat în clase sau în curtea școlii, până la sânge, fumează, consumă droguri și stupefiante. Ce fel de părinți, profesori și diriginți au aceștia și unde le sunt cei șapte ani de-acasă? Îmi aduc aminte cum pe vremea copilăriei mele și a multora dintre noi, la orele de dirigenție, dar și de către părinții noștri, eram învățați și educați să ne iubim învățătorii, părinții și bunicii, pe semenii noștri, ca pe ochii din cap. Să ne tăiem unghiile și să ne spălăm pe dinți. Să fim curați și să ne îmbrăcăm frumos. Să fim decenți, să ne iubim țara și să fim patrioți, să fim cât mai aproape de Dumnezeu. Evanghelia ne-a învățat tot ce este bine și tot ce este rău și ne-a călăuzit toată istoria noastră, ne-a îndemnat să respectăm cele zece porunci consemnate în cea mai sfântă carte, “Biblia”. De la mamele și de la tații noștri, tezaure de bună credință, am învățat credința, teama și iubirea față de Dumnezeu.
Vedem atâta rău în fața ochilor noștri. Oamenilor le este frică să mai iasă din casă, hoți și tâlhari ieșiți din pușcării hălăduind pe străzi, atacă pe holul scărilor de bloc, violează, sparg bancomate și bănci, fură din buzunare, autoturisme și instituții, așteaptă în păduri și atacă la drumul mare. Suntem cumva neîndreptățiți la un asemenea spirit mercantil? Nu avem voința și mijloacele sociale necesare pentru asemenea “prădători” așa cum vestul nu și-a găsit încă antidotul pentru țiganii și hoții din România?
Dar, de unde oare provin toate acestea? Unii dintre cei aflați la putere, penali și infractori, nu se dau în lături de la mijloacele ilegale, suprimă justiția pentru a-și realiza propriile interese, vin lângă noi “în haine de oaie și pe dinlăuntru sunt lupi răpitori.”
Nu pot să uit cum, cu săptămâni în urmă, minți întunecate au mâzgălit fațada clădirii sediului cultural “Avram Iancu” din Târgu-Mureș, eroul nostru național, amintindu-ne cu tristețe de caricaturizarea și spânzurarea acestuia de acum câțiva ani, într-o piață publică din Harghita-Covasna, ținut românesc. De ce și cu ce semnificații?
Tentaculele “democrației”, sfidarea principiilor separării puterilor în stat, discriminarea și intoleranța, xenofobia și lipsa educației conduc la astfel de comportări. Ce timpuri trăim noi astăzi, ca rațiunea să tacă. Ce vremuri de restriște am apucat să vedem cum minți bolnave se dedau și se manifestă în acest fel și noi stăm înfricoșați, privindu-i. Țara asta nu este junglă! Ne întrebăm mereu, de ce noi, românii, tăcem? De ce asistăm pasivi la asemenea orori și până când?
E trist, trăim vremuri nebune într-o neobarbarie prin nesocotințele celor care ne conduc, îmbibați de egoism, putere și bani, incompetență și impostură, care au atins cel mai înalt nivel de degradare națională. Ura, în care civilizația noastră strămoșească nu mai dă speranțe să reziste, țara asta fiind astăzi tot mai mult pe mâna unor brute, panglicari și farsori, analfabeți și sfertodocți cocoțați pe funcții înalte. Culmea, unii dintre ei apropiați cozilor de topor, lucrând împreună pentru denigrarea României, aruncându-i pe oamenii simpli, pe cei mai naivi, aburiți mereu de promisiuni nesustenabile, într-o existență bezmetică și păguboasă.
Vă mărturisesc sincer că impactul emoțional, șocul primit la vederea acestei cruzimi, incendierea acestui cățeluș de o rară frumusețe a fost atât de puternic asupra mea, încât aproape extenuat, mi-au trebuit multe zile ca să îndrăznesc, cu emoții, ca niciodată, să scriu aceste rânduri.
