* “Cred în Dumnezeu și-L ador fără să încerc a-L înțelege. Îl văd pretutindeni de față și activ: nu numai în cârmuirea veșnică a vieții și în viața lăuntrică a sufletului nostru, ci și în istoria popoarelor și a omenirii”.
Guizot (1787-1874), învățat francez, istoric, orator, om de stat francez, membru al Academiei Franceze, prim-ministru (al XXII-lea premier al Franței), s-a remarcat în ceea ce privește învățământul, susținând crearea de școli în departamente și comune. A susținut monarhia constituțională în cadrul Revoluției din iulie 1830. A jucat un rol politic important în perioada de dinaintea Revoluției de la 1848. A fost un liberal conservator care s-a opus venirii la putere a lui Carol al X-lea.
***
* “Credința e mai presus de știință; voința e mai presus de inteligență; iată de ce credința și voința singure domină lumea, domină și vor domina totdeauna. Credința și voința întrunite constituie o sinteză, numită caracter”.
Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838-1907), născut Tadeu Hîjdeu, a fost scriitor și filolog român din familia Hîjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii românești din toate timpurile. S-a născut în Basarabia ocupată de Imperiul Rus, a studiat la Universitatea din Harcov, după care a fost ofițer în armata rusă. La anul 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ținut pentru a scăpa de împilarea țaristă. Din 1858 îl găsim ca profesor și apoi bibliotecar la Universitatea din Iași, unde donează peste 4.000 de volume. A fost director al Arhivelor Statului din București, și mai apoi membru al Academiei Române. În 1878 a fost profesor de filologie comparată la Universitatea din București. Partizan al lui Kogălniceanu, a susținut lovitura de stat din 2 mai 1864, a lui Alexandru Ioan Cuza. După moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1688, a devenit mistic și fervent practicant al spiritismului. În ciuda unor critici, rămâne un om mare de cultură, un neobosit cercetător și un pionier al mai multor domenii ale filologiei și istoriei României.
***
* “În timp ce simțul văzului mă convingea de posibilitatea unui model divin, simțul auzului îmi sugera posibilitatea unui ritm universal. Aerul însuși vibrează de muzică... cum ar fi posibil, cu toată această muzică revărsată fără încetare, să nu existe o “melodie principală” și un “maestru muzician”? “Dumnezeul nostru este mare Savant veșnic și totul în jurul nostru poartă marca puterii Sale creatoare. În frunză, în floare și copac, noi vedem amprentele Sale, cerul este vitrina glorioasă a puterii Sale. Pe uscat și pe mare, urmele lui Dumnezeu se văd clar”.
Baverley Nichols (1898-1983), autor, dramaturg, jurnalist, compozitor și orator. A scris peste 60 de cărți și piese de teatru. Pe lângă romane, mistere, nuvele, eseuri și cărți pentru copii, el a scris o serie de cărți non-ficțiune pentru călătorie, politică, religie, parapsihologie și autobiografie. A mai scris o serie de reviste, ziare, editoriale, de-a lungul vieții sale, cel mai lung fiind coloanele pentru un săptămânal londonez. Cărțile sunt scrise într-un mod poetic, cu limbaj bogat, creativ, evocând răspunsuri emoționale. A fost președinte al Uniunii Oxford și editor de Isis.
P.S. “Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Așa și cu credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși” (Iacov: 2, 15-17).
“CUGETĂRI” vol. XII
