Un tată care își iubea foarte mult băiețelul, își lua timp ca în fiecare zi, când venea de la serviciu, să se joace cu el. Într-o zi, însă, a terminat lucrul foarte târziu și și-a dat seama că, la ceea ce își propuse să mai facă până la sfârșitul zilei, nu mai avea timp să se joace cu fiul lui. Cum nu voia să-l dezamăgească, s-a gândit să-i dea o ocupație, care să-l facă să simtă că se joacă împreună. Pe birou a văzut, pe coperta unei reviste, o hartă a lumii, mare și frumos colorată. A luat revista și a tăiat coperta în multe bucăți, de forme diferite, pe care le-a pus în buzunar și a plecat spre casă. Băiețelul a venit alergând la el, pregătit de joacă. Tatăl i-a explicat că avea de lucru în plus și că nu se putea juca în acel moment, dar l-a luat în camera de zi și, scoțând din buzunar bucățile de hârtie colorate, le-a pus pe masă și i-a spus: “Aici e un puzzle cu harta lumii. Tu nu o cunoști, dar, dacă te străduiești să le potrivești după formă, o vei reconstitui. Când vei fi gata, ne vom juca puțin”. Convins fiind că refacerea hărții avea să dureze, s-a dus liniștit și s-a apucat de lucru. În scurt timp, însă, băiețelul l-a chemat și i-a arătat harta gata făcută. “Cum de ai reușit atât de repede? Este de necrezut”. Băiețelul i-a răspuns: “O, a fost foarte simplu. Nu am cunoscut harta, dar pe spate era chipul unui om pe care l-am mai văzut. Am refăcut chipul și atunci a fost gata și harta”.
sursa: Poteci de suflet
