FERICIREA ÎN CĂSNICIE, DICTATĂ DE GENELE PARTENERILOR

Distribuie pe:

Cercetătorii americani de la Universitatea Yale, cotați de descopera.ro, susțin că fericirea pe termen lung în căsnicie ar putea depinde de predispozițiile genetice ale celor doi parteneri.

“În studiul nostru, am constatat că fericirea maritală ar putea fi influențată de o variație genetică care afectează oxitocina, așa-numitul hormon al dragostei. În plus, această cercetare arată că modul în care ne simțim în relațiile noastre cele mai apropiate este influențat de mai mult decât de experiențele comune cu partenerii noștri de-a lungul timpului.

În căsătorie, oamenii sunt, de asemenea, influențați de predispozițiile lor genetice și ale partenerului lor.

La studiu au participat 178 de cupluri căsătorite, cu vârste cuprinse între 37 și 90 de ani. Participanții au fost întrebați despre sentimentele lor privind siguranța și satisfacția în căsnicie, fiecare furnizând un eșantion de salivă pentru testare genetică.

Atunci când cel puțin un partener a avut o variație genetică, cunoscută sub numele de genotipul GG, a receptorului de oxitocină, cuplul a avut o satisfacție și sentimente de siguranță mai mari în căsnicie, spre deosebire de cuplurile cu genotipuri diferite.

Studiile anterioare au făcut legătura între varianta receptorului de oxitocină, OXTR rs53576, cu trăsături de personalitate precum stabilitatea emoțională, empatia și sociabilitatea. Cercetătorii de la Yale au constatat, de asemenea, că persoanele cu genotipul GG sunt mai puțin susceptibile să prezinte un atașament anxios în căsătorie.

Atașamentul anxios (un tip de insecuritate în relații, provocat de experiențele din trecut cu rudele apropiate și cu partenerii) este asociat cu o valoare scăzută a stimei de sine, o sensibilitate ridicată la respingere și un comportament de căutare a aprobării.

Împreună, genotipurile GG ale unui cuplu reprezintă aproximativ 4% din variația satisfacției conjugale, potrivit autorilor studiului. Deși este un procent mic, am constatat că impactul poate fi semnificativ.

Constatările ar putea conduce la cercetări suplimentare cu privire la modul în care genotipurile cuplurilor interacționează pentru a afecta relațiile în timp”, explică oamenii de știință americani.

Lasă un comentariu