• Odată, într-o galerie de pictură, a fost expus tabloul celebru al unui pictor renumit. Lucrarea se chema: „Iisus înaintea lui Pilat" și înfățișa o mulțime de oameni adunați în fața scaunului de judecată al guvernatorului roman. De o parte se vedeau soldații, cu chipuri reci, împietrite, de alta acuzatorii Nazarineanului, cu ochii scânteind de ură, cu pumnii ridicați, cerând moartea lui Iisus. În mijloc, cu fața senină și blândă, Fiul Omului, tăcut ca un miel ce se lăsa târât la junghiere. Privitorii se uitau cu emoție la pânza celebrului pictor. Un credincios îl întrebă pe vecinul care contempla tabloul: „Pentru Domnia voastră, cine este Iisus?". Acela a răspuns: „Un mare nevinovat! Dar pentru Domnia voastră?". Credinciosul îi zise cu certitudine: „Pentru mine El este Domnul meu și Dumnezeul meu". Vedeți, în discuția celor doi oameni avem două păreri foarte diferite. Primul îl socotea pe cel judecat și osândit de către Ponțiu Pilat un simplu om, condamnat la moarte printr-o eroare judecătorească. Credinciosul, în schimb, L-a mărturisit pe Iisus ceea ce a fost și este cu adevărat: Domn și Dumnezeu. Cine-L cunoaște pe El astfel, pășește neabătut pe calea poruncilor Lui, bucurându-se de vestire cerească și de ajutor nemăsurat de la Dumnezeu. Răpit dincolo de nori, Sfântul Evanghelist Ioan L-a văzut pe Hristos și a scris astfel: „El și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel din urmă, Cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților" (Apocalipsa 1, 17-18).
***
• Ne stau în față evenimente a căror împlinire este inevitabilă. Iisus Hristos este însă același, El ține în mâinile Lui toate lucrurile, toate problemele întregii lumi și, mai cu seamă, problemele noastre personale, cele care adesea ne înfricoșează. El îngăduie unele situații pentru a arăta puterea și ființa Lui minunată. Evanghelistul Ioan se afla în exil pe insula Patmos, departe de prietenii lui, în mijlocul unor situații grele, având înainte necunoscutul. Dar, tocmai în această stare, a venit la el Domnul Iisus Hristos Cel înălțat de Dumnezeu, încoronat cu cinste, slavă, putere și autoritate, așa cum Îl vom vedea cu toții atunci când va veni ca Judecător. El își pune mâna pe ucenicul Lui iubit
și-i spune: „NU TE TEME!". Domnul Iisus este Cel viu, care era mort și, iată că, trăiește în vecii vecilor; „Ce minunat că avem un astfel de Mântuitor viu, care a primit o înviere atât de glorioasă și căruia I s-a dat toată puterea în cer șipe pământ". Să ne înfricoșeze acest lucru sau să avem o viziune tristă spre viitor? NU! El vrea să rămână în toate zilele cu noi. Niciodată n-am să te las, cu nici un chip. NU TE VOI PĂRĂSI". Ar fi de dorit ca și noi să simțim Mâna Lui când ne spune: „Nu te teme". Poate mai sunt numai câteva clipe până la venirea Lui, din nou, ca să înalțe pe ai Săi în măreția lui Dumnezeu. Până atunci însă, să-L urmăm cu toată nădejdea și despărțiți de toate lucrurile care nu-i plac Lui. „Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: Întărește-te și îmbărbătează-te. NU te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face? (Iosua 1, 9).
Din volumul „HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ"
