Potrivit agenției Vatican News, citată de HotNews.ro, marți, 19 martie 2019, Papa Francisc a autorizat promulgarea decretelor privind recunoașterea martiriului episcopilor greco-catolici Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, uciși din ură față de credință în diferite locuri din România, între anii 1950 și 1970.
Cei șapte episcopi greco-catolici vor fi beatificați cu ocazia vizitei Papei Francisc în România, la Blaj.
Iată cine sunt episcopii martiri, potrivit sursei citate:
Valeriu Traian Frențiu - Născut la 25 aprilie 1875, a fost episcop al Lugojului până în 1922, când a fost transferat la Oradea, pentru ca, după 1941, să fie mutat ca Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia și Făgăraș.
În 1947 a revenit la Oradea, unde un an mai târziu a fost arestat, pe 28 octombrie 1948, și dus în lagărul de la Dragoslavele, apoi, în februarie 1949, la Mănăstirea Căldărușani, transformată în lagăr. În 1950 a ajuns în Penitenciarul de la Sighet, unde, după 2 ani, din cauza tratamentului inuman, a murit la 11 iulie 1952. A fost îngropat într-o noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimitirul Săracilor.
Vasile Aftenie - S-a născut la 14 iunie 1899, în satul Lodroman. A studiat la Roma, unde a obținut, în 1925, doctoratul în Filosofie și Teologie. A revenit în țară, fiind profesor la Academia de Teologie din Blaj, protopop de București și, ulterior, canonic al Capitulului Arhiepiscopesc din Blaj.
La 1 octombrie 1939 a fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj. În aprilie 1940 a fost numit Episcop titular de Ulpiana, auxiliar al Mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea a avut loc pe 5 iunie 1940, în Catedrala din Blaj. S-a întors la București ca Episcop Vicar.
A fost arestat la 28 octombrie 1948. A fost dus la Dragoslavele și apoi la Mănăstirea Căldărușani. În mai 1949 a fost transferat și izolat la Ministerul de Interne, supus torturii, iar apoi dus la închisoarea Văcărești, unde a murit la 10 mai 1950.
Ioan Suciu - S-a născut la 4 decembrie 1907, la Blaj, într-o familie de preoți. A studiat Teologia la Roma, la Colegiul Grec “Sf. Atanasie” și a devenit doctor în Teologie. După șase ani de studii la Institutul “Angelicum”, la 29 noiembrie 1931 a fost hirotonit preot și a revenit la Blaj, unde a fost profesor la Academia de Teologie. În mai 1940 a fost numit Episcop Auxiliar de Oradea.
La 28 octombrie 1948 a fost arestat și dus la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldărușani. În mai 1950 a fost dus la Ministerul de Interne. În octombrie același an a fost dus la Penitenciarul din Sighetul Marmației. Din cauza regimului de izolare, bolii de stomac, frigului și foamei, a murit la 27 iunie 1953. A fost îngropat în Cimitirul Săracilor, necunoscându-se locul exact nici azi.
Tit Liviu Chinezu - S-a născut în anul 1904, în comuna Huduc (azi, Maiorești), județul Mureș. În 1925 a început studiile teologice la Roma, la Colegiul “Sf. Atanasie”, studiind la universitățile Angelicum și Propaganda Fide. Obține doctoratul în Filosofie și Teologie. În 1931 s-a reîntors la Blaj, unde a fost numit profesor la Școala Normală de Învățători. În 1937 a fost transferat la Academia Teologică din Blaj, iar în 1947 la București, ca protopop.
La 28 octombrie 1948 a fost arestat și dus la Mănăstirea Neamț, împreună cu alți 25 de preoți greco-catolici. A fost transferat apoi la Căldărușani unde, ulterior, au fost aduși și episcopii greco-catolici. Aici, la Căldărușani, pe 3 decembrie 1949 a fost consacrat, în secret, ca Episcop de către ceilalți Episcopi.
Tit Liviu Chinezu a fost transferat ulterior la Penitenciarul din Sighetul Marmației, unde a murit pe 15 ianuarie 1955. A fost îngropat fără sicriu, noaptea, în Cimitirul Săracilor, fără a i se cunoaște locul.
Ioan Bălan - S-a născut la Teiuș, la 11 februarie 1880. A studiat Teologia la Seminarul Central din Budapesta și Viena. A revenit la Blaj, iar în 1909 s-a mutat la București. În 1919 a revenit la Blaj, unde a fost numit Canonic Mitropolitan, iar în 1921 - Rector al Academiei de Teologie Blaj. În 1929 a fost numit delegat în Comisia Vaticanului pentru redactarea Codului Canonic al Bisericilor Răsăritene. În noiembrie 1936 a fost consacrat la Blaj ca și Episcop al Lugojului.
A fost arestat pe 28 octombrie 1948 și dus la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldărușani și, ulterior, la Penitenciarul din Sighetul Marmației, în mai 1950. A fost mutat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeș (1955). În 1956 a fost transferat la Mănăstirea Ortodoxă de Maici de la Ciorogârla, unde a rămas în izolare până la sfârșitul vieții. Îmbolnăvindu-se grav, a încetat din viață într-un spital din București, în ziua de 4 august 1959.
Alexandru Rusu - S-a născut la 22 noiembrie 1884, în Șăulia de Câmpie, județul Mureș. A studiat teologia la Budapesta. La 30 ianuarie 1931 a avut loc la Blaj consacrarea lui ca Episcop de Maramureș. În martie 1946, Sinodul Mitropolitan electoral l-a ales pe Episcopul Alexandru Rusu ca Mitropolit, alegere recunoscută de Sfântul Scaun, dar nerecunoscută de guvernul de atunci.
La 28 octombrie 1948 a fost arestat și dus pe rând la Dragoslavele, Mănăstirea Căldărușani, apoi Sighetul Marmației. Supraviețuiește acestui penitenciar și astfel a fost mutat la Curtea de Argeș, apoi izolat la Mănăstirea Cocoș. În 1957, Tribunalul Militar l-a condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru instigare și înaltă trădare, ajungând la Gherla. În primăvara anului 1963 s-a îmbolnăvit grav, iar la 9 mai același an a murit.
Cardinalul Iuliu Hossu - S-a născut la 30 ianuarie 1885, în satul Milaș, județul Bistrița-Năsăud. În 1904 și-a început studiile teologice la Colegiul de Propaganda Fide din Roma. În 1906 devine doctor în Filosofie, iar în 1910 - doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, este hirotonit preot de Episcopul Vasile Hossu.
Pe 3 martie 1917 este numit Episcop în scaunul Eparhiei Gherla, rămas vacant, numirea găsindu-l preot militar. La 1 Decembrie 1918, Episcopul Iuliu Hossu citește Declarația Unirii pe Câmpia Blajului. În 1930, Iuliu Hossu devine Episcop de Cluj-Gherla.
La 28 octombrie 1948 este arestat și dus la Dragoslavele. Este transferat mai apoi la Mănăstirea Căldărușani, iar în 1950 la Penitenciarul din Sighetul Marmației. În 1955 ajunge la Curtea de Argeș, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi din nou la Căldărușani, unde a stat izolat până la sfârșitul vieții. La 28 aprilie 1969 a fost numit Cardinal “in pectore”. A murit pe 28 mai 1970, în Spitalul Colentina din București, ultimele lui cuvinte fiind: “Lupta mea s-a sfârșit, a voastră continuă”.
