Aproximativ 76.000 de români sunt diagnosticați cu boala Parkinson • În ultimii ani, se observă o scădere a vârstei la care este diagnosticată boala, una din 20 de persoane afectate, prezentând simptome în jurul vârstei de 40 de ani • La nivel mondial, sunt diagnosticați peste 6,4 milioane de pacienți, estimându-se că numărul acestora va ajunge la 9,3 milioane în 2030 • Boala este cea de-a doua afecțiune neurologică degenerativă ca frecvență, după Alzheimer • Se manifestă cu până la 10 ani înainte de apariția simptomelor care, la început, pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire • Depistarea cât mai timpurie a bolii și urmarea tratamentului îmbunătățesc calitatea vieții, dar, de cele mai multe ori, pacientul ignoră primele simptome și se prezintă la medic abia când apar probleme motorii • Un test clinic efectuat recent arată că este posibil ca evoluția bolii Parkinson să poată fi stopată cu ajutorul unui medicament folosit pentru diabet tip 2, potrivit BBC (sursa: asociatia - antiparkinson.ro)
Boala Parkinson este o tulburare progresivă a sistemului nervos, care afectează mișcarea. Se dezvoltă treptat, uneori începând cu un tremur abia perceptibil, la o singură mână. Dar, în timp ce un tremur poate fi semnul cel mai bine cunoscut al bolii Parkinson, tulburarea provoacă, de obicei, rigiditate sau încetinirea mișcării. În stadiile incipiente, este posibil ca fața să fie parțial sau total lipsită de expresie sau persoana respectivă să nu poată balansa brațele în timpul mersului. Vorbirea poate deveni moale sau neclară. Simptomele se înrăutățesc pe măsură ce boala progresează. Deși boala Parkinson nu se vindecă, medicamentele pot ameliora considerabil simptomele. În anumite cazuri, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală pentru a regla anumite regiuni ale creierului și pentru a ameliora simptomele. În boala Parkinson, unele celule nervoase (neuronii) din creier se descompun treptat sau mor.
Multe dintre simptome se datorează pierderii unor neuroni care produc un mesager chimic în interiorul creierului, mesager numit dopamină. Când nivelurile de dopamină scad, se produce o activitate anormală a creierului, ceea ce duce la semne ale bolii Parkinson.
Semnele și simptomele diferă de la o persoană la alta. Cele precoce pot fi ușoare și trec neobservate. Simptomele încep de multe ori pe o parte a corpului și, de obicei, rămân mai pregnante pe zona respectivă, chiar și după ce boala începe să afecteze ambele părți.
• Tremurul - de obicei, începe la nivelul unui membru, adesea în mână sau în degete. O caracteristică a bolii Parkinson este tremuratul mâinii, atunci când este în repaus.
Mișcarea încetinită (bradikinezia)
- în timp, boala Parkinson poate încetini și reduce capacitatea de mișcare, încât activități dintre cele mai simple se prefac în sarcini dificile și consumatoare de timp. Pașii devin mai mărunți sau târșiți, chiar ridicatul de pe scaun devine o problemă.
• Rigiditatea musculară poate să apară în orice parte a corpului, limitându-vă gama de mișcări și provocându-vă dureri.
• Modificări de postură și de echilibru. Poziția corpului poate deveni încovoiată sau pot apărea probleme de echilibru.
• Pierderea mișcărilor automate. În boala Parkinson, este posibil să scadă capacitatea de a efectua miș-cări involuntare - clipitul, zâmbetul, le-gănarea brațelor în timpul deplasării.
• Modificări de vorbire și de scriere - bolnavul vorbește cu voce joasă, repede, bolborosește sau îi e greu să deschidă gura. Vorbirea devine monotonă, fără inflexiuni, scrierea devine dificilă, cu literele mult mai mici.
Cauza bolii Parkinson nu este cunoscută, dar mai mulți factori par să joace un rol important, printre care: genele - cercetătorii au identificat anumite mutații genetice specifice care pot provoca boala Parkinson, dar acestea sunt destul de puțin frecvente, cu excepția cazurilor rare în care mai mulți membri ai familiei suferă de această boală; factori de mediu - expunerea la anumite toxine sau factori de mediu pot crește riscul de boală Parkinson târzie, dar acest risc este relativ mic.
Cercetătorii au stabilit, de asemenea, că în creierul persoanelor cu boala Parkinson se petrec multe schimbări, a căror cauză rămâne încă neelucidată.
Factori de risc: vârsta - adulții tineri au rareori boala Parkinson. În mod obișnuit, aceasta începe să apară în timpul vârstei de mijloc sau spre bătrânețe, iar riscul crește odată cu înaintarea în vârstă. Oamenii dezvoltă de obicei boala, în jurul vârstei de 60 de ani sau mai mult; ereditatea - dacă aveți o rudă apropiată care suferă de Parkinson, posibilitatea de a dezvolta boala este mai mare, dar riscurile scad dacă nu aveți un astfel de trecut familial; sexul - bărbații sunt mai predispuși la boala Parkinson decât femeile.
Boala Parkinson este adesea însoțită de probleme suplimentare: dificultăți de gândire, depresii și schimbări emoționale (frica, anxietatea sau pierderea motivației), dificultăți la înghițire, salivație excesivă; tulburări de somn - persoanele cu Parkinson au adesea probleme de somn, se trezesc frecvent în timpul nopții sau dimineața devreme, ori adorm în timpul zilei. Pot apărea tulburări în mișcarea ochilor; probleme ale vezicii urinare - boala poate cauza probleme la nivelul vezicii urinare, inclusiv incapacitatea de a controla urina sau dificultăți de urinare; constipație, modificări ale tensiunii arteriale (vă simțiți amețit când sunteți în repaus, din cauza scăderii bruște a tensiunii arteriale - hipotensiune arterială ortostatică); oboseală, dureri în anumite părți sau în tot corpul. Multe dintre aceste probleme pot fi tratate.
Profilaxie - Întrucât cauza bolii este necunoscută, metodele dovedite a o preveni rămân și ele un mister. Unele studii au dovedit că substanța numită cafeina - care se găsește în cafea, ceai, cola - poate reduce riscul apariției bolii Parkinson. Și ceaiul verde s-a dovedit eficient în acest sens. Unele cercetări au arătat că, efectuate regulat, exercițiile de gimnastică aerobică reduc riscul apariției bolii.
Diagnostic - Nu există niciun test specific pentru diagnosticarea bolii. Medicul neurolog va pune diagnosticul, bazându-se pe istoricul medical, pe semnele și simptomele pe care i le descrieți, după un examen fizic și neurologic. Vi se pot cere analize de sânge, pentru a exclude alte cauze ale simptomatologiei prezentate. Deși nu sunt foarte utile pentru a diagnostica boala Parkinson, unele teste imagistice (RMN și ecografia cerebrală) pot fi folosite pentru eliminarea altor suspiciuni.
Tratament - Boala nu se vindecă, dar medicamentele pot contribui la ținerea sub control a simptomelor, cu rezultate adesea spectaculoase. În faze avansate, însă, poate fi necesară o intervenție chirurgicală. Medicul vă poate recomanda să vă schimbați stilul de viață, mai ales să faceți, regulat, exerciții de gimnastică aerobică. În unele cazuri, este importantă o terapie fizică bazată pe exerciții de echilibru și întindere-relaxare (stretching). Un logoped vă poate ajuta să țineți sub control problemele de vorbire. Medicamentele specifice (în rândul cărora se numără carbidopa-levodopa, substanță care trece în creier și este transformată în dopamină) vă pot ajuta să gestionați problemele legate de mers și tremurat. Aceste medicamente cresc nivelul de dopamină sau îl substituie. Doar medicul poate decide cu privire la doze și modul de administrare.
Procedura chirurgicală constă în stimularea profundă a creierului prin implantarea de electrozi într-o anumită parte a acestuia; prin această metodă se pot ameliora simptomele bolii, dar ea nu poate fi vindecată. (Potrivit specialiștilor de la Clinica Mayo, metoda comportă riscuri destul de importante - n. trad.)
Stil de viață și remedii la domiciliu - Anumite modificări ale stilului de viață pot să ușureze „conviețuirea" cu boala Parkinson. Deși nu există alimente sau combinații de alimente dovedite a preveni boala Parkinson, unele pot contribui la ameliorarea simptomelor. De exemplu, alimentele bogate în fibre pot ajuta la prevenirea constipației, frecventă în boala Parkinson. Exercițiile fizice măresc forța musculară, flexibilitatea și echilibrul, îmbunătățesc starea de spirit, reduc depresia sau anxietatea. Puteți încerca, de asemenea, mersul pe jos, înotul, grădinăritul etc.
Boala Parkinson vă poate afecta simțul echilibrului, ceea ce face dificilă deplasarea cu un mers normal. Încercați să nu umblați prea repede, iar în timpul mersului, priviți drept în față, nu în jos. Când simțiți că vă târâiți picioarele, opriți-vă din mers și stați, câteva secunde, în poziție de drepți.
Pentru a evita căderile (care se pot produce cu ușurință, în fazele avansate ale bolii): distribuiți greutatea corpului pe ambele picioare; călcați pe călcâi, nu vă întoarceți brusc, nu cărați greutăți în timpul mersului, nu mergeți cu spatele.
Medicina alternativă:
Coenzima Q10 (administrată timp de cel puțin 16 săptămâni, în fazele incipiente ale bolii); masaj (reduce tensiunea musculară și favorizează relaxarea); acupunctura; terapia cu animale de companie (faptul că vă ocupați de un câine sau de o pisică vă crește mobilitatea și vă îmbunătățește starea emoțională).
Este greu de „conviețuit" cu o boală cronică și e normal să te simți adesea supărat, deprimat, descurajat. Boala Parkinson, în special, poate deveni frustrantă, deoarece mersul, vorbitul și chiar mâncatul devin dificile și consumatoare de timp. Depresia este frecventă la bolnavii cu Parkinson, însă medicamentele antidepresive pot contribui la îmbunătățirea stării de spirit, așa că, dacă vă simțiți trist sau fără speranță, cereți sfatul unui terapeut, care vă poate recomanda tehnici și metode pentru a vă face viața mai ușoară. (sursa - mayoclinic.org)
