FLUTURELE, ÎNVIEREA ȘI... PLATON

Distribuie pe:

Platon a scris o carte frumoasă despre nemurirea sufletului. Cartea se numește Phaedon. Această carte a citit-o un oarecare păgân Cleombrotus și s-a însuflețit de credința în nemurirea sufletului atât de mult, încât s-a aruncat în valurile mării ca să se înece, zicând: “Știu de acum că sufletul este nemuritor și nu am nicio teamă de moarte!”. De aici învățăm că încredințarea de nemurirea sufletului este cea mai mare mângâiere pentru omul muritor și cel mai mare sprijin în lupta vieții. Dacă această viață pământească, trecătoare, plină de grijă și nevoi, ne pare atât de frumoasă și ne este atât de dragă, ce fericire trebuie să fie în viața cea netrecătoare, în care nu mai este durere, nici frica morții. Valoarea fără egal a sufletului reiese din întrebarea Mântuitorului: “Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Marcu 8, 36). Într-o zi, ni se va cere să-I restituim lui Dumnezeu acest suflet. Destinul nostru veșnic va depinde de condiția sufletului nostru când se va reîntoarce la Dumnezeu. Zilele vieții sunt tot atâtea prilejuri de a ne purifica sufletul prin pocăință, de a-l hrăni prin Sfânta Împărtășanie, de a-l înviora cu rugăciunea, de a-l împodobi cu virtutea. Este foarte important să ne străduim a împlini toate acestea, căci zice Sfântul Antonie cel Mare: “După cum vei sluji sufletul până ce este în trup, așa și el te va sluji pe tine după ce va ieși din trup”. Datoria noastră este să ne facem timp de a ne îngriji de sufletul nostru. Suntem chemați să trăim o viață echilibrată și să păzim bine comoara pe care Dumnezeu ne-a încredințat-o. Înțelept și fericit este creștinul care poate spune mereu cu Sfântul Ioan Iacob Hozevitul din pustia Iordanului: “De-aș fi lipsit de toate-n lume, / Nimica n-am a pierde eu / Că toate nu-s așa de scumpe / Ca tine, suflete al meu!”.

***

Să nu ne îndoim de învierea trupului. Omida și fluturele sunt o bună icoană a învierii. Omida e urâcioasă, se târăște cu piciorușele ei de pe o cracă pe alta, rozând frunze. După ce trece prin metamorfoză, devine un fluture minunat, care zboară, se hrănește cu nectar și nu mai seamănă deloc cu omida. Materia universului înviat și a trupurilor înviate va fi o energie veșnic tânără, diafană. Universul refăcut va avea o frumusețe negrăită, finețe, adâncime expresivă și trupurile la fel. Materia va fi transfigurată de bogăția infinită a dimensiunilor spiritului. De aceea, unii gânditori creștini spun că fericirea veșnică va consta în frumusețe. Ființele cerești vor fi frumoase precum Hristos și se vor bucura pururea de frumusețile comuniunii. Să fim convinși că dincolo de groapă nu vor merge cu noi decât faptele noastre. Rudele și prietenii, după câteva lacrimi, elogii sau critici se vor gândi mai repede la ce-i așteaptă pe ei, decât la ce se întâmplă cu cel dispărut. În fața morții, toate sunt zadarnice afară de Hristos, Care ne rămâne credincios și vine să ne întindă mâna Sa, dacă și noi am avut mâna noastră întinsă spre El, în cursul acestei vieți. Așadar, să ne pregătim cu seriozitate pentru întâlnirea cu Domnul, ca să fim vrednici a rosti cuvintele pline de speranță: “Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”.

***

Cum vor fi trupurile înviate? Întâi, ele vor fi nesupuse putrezirii. Sfântul Apostol Pavel spune: “Carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moștenește nestricăciunea” (I Corinteni 15, 50). Aceasta înseamnă că întreaga noastră structură va fi alta, chiar cei aflați în viață, la venirea Domnului, vor suferi o prefacere, o schimbare totală. Noile trupuri nu vor mai suferi dureri, boli sau moarte. După cum din nisip, la temperaturi înalte, se face sticla, care este străvezie și are cu totul alte caracteristici decât nisipul, așa și trupul nostru înviat va avea neputrezirea. După înviere, oamenii vor avea aceleași trupuri cum le-au avut în viață, dar vor fi transparente. Vom recunoaște prietenii și rudele, dar ei vor apărea cu înfățișarea schimbată. “După cum am purtat chipul omului pământesc, vom purta și chipul omului ceresc”. Trâmbița va suna și morții vor învia nestricăcioși, iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup muritor să se îmbrace în nemurire (I Coriteni 15, 49, 52-53). Deci, toți vor învia cu trupul pe care îl au acum, dar acest trup va fi transfigurat în “trup de slavă” (Filipeni 3,21), ÎN TRUP DUHOVNICESC” (I Corinteni 15, 44).

Din volumul HRISTOS, SALVAREA NOASTRĂ!

Lasă un comentariu