Datele statistice arata însă o tendință total diferită de cea preconizată și sperată de analiza neoliberală. Dezechilibrele conturilor curente nu au condus la o finanțare a economiilor emergente de către cele dezvoltate, ci tocmai invers. Economiile emergente, în primul rând China, au finanțat așa-numitul “Nord dezvoltat”, adică preponderent Statele Unite ale Americii și Marea Britanie.
Această evoluție neașteptată, modest compensată și de fluxul investițiilor străine directe, se explică într-o oarecare măsură prin politica instituțiilor financiare internaționale care au contribuit la limitarea consumului intern și a investițiilor proprii ale economiilor emergente. Pe de altă parte, există teoria conform căreia fazele de demaraj economic sunt marcate de o creștere a exporturilor nete.
Dovada este faptul că pe tot parcursul perioadei 2000-2008, dar cu o oarecare reducere și pe perioada următorilor zece ani, acest fenomen nu a încetat să se manifeste prin faptul că excedentul chinez a determinat deficitul zonei “nordului dezvoltat”. Față de creșterea importantă a excedentului, autoritățile chineze au decis să evite o pierdere de competitivitate ca urmare a posibilității iminente de apreciere a monedei lor naționale printr-o politică neașteptată de susținere a dolarului, investind o parte din rezervele lor de dolari în economia americană. Această politică a făcut ca rata dobânzii în SUA să rămână la cote mici, ceea ce a permis ca americanii să rămână la un nivel mai mare al consumului decât al economisirii, alimentând deficitul contului curent american.
În perioada izbucnirii crizei (2008-2010), SUA înregistra un deficit al contului curent în relația cu China de 4,5% raportat la PIB, în timp ce China înregistra un excedent de 10%.
După 2015, s-a remarcat o reducere a raportului de dezechilibrare, atât deficitul american, cât și excedentul chinez reducându-se sensibil. Explicația rezidă în noua politică a autorităților chineze de reorientare spre consumul intern, dar trendul de dezechilibru se menține.
Deficitul american este încă important, ceea ce a determinat transformarea lui în obiectiv politic al administrației Donald Trump.
Efectele economice se vor regăsi foarte brutal în dezechilibrele pe care noile tarife protecționiste le vor produce.
(Va urma)
