Continuându-ne obiceiul început cu patru ani în urmă, dorim să arătăm că nu au fost uitați veteranii de război și sunt convins că nu vor fi uitați până când Bunul Dumnezeu o să-i țină alături de noi. În cadrul proiectului “ONOR EROILOR MUREȘENI-2019”, inițiat de Conducerea Garnizoanei Târgu-Mureș și Filiala Mureș a Asociației Naționale a Veteranilor de Război, au fost deja declanșate primele trei acțiuni
de cinstire a tot atâția veterani de război.
Proiectul “ONOR EROILOR MUREȘENI-2019” este o continuare a proiectelor desfășurate începând cu anul 2015, an în care s-au împlinit 70 de ani de la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial și Guvernul României l-a declarat: “Anul Veteranilor de Război”.
Primul veteran de război căruia am avut onoarea de a-i dori ani mulți și frumoși în continuare a fost generalul de brigadă (ret. v.r.) MARIN ȘTEFĂNESCU, cel care pe 10 martie 2019 a împlinit frumoasa vârstă de 99 de ani. Au fost fericiți să-i fie alături venerabilului veteran de război și membrilor familiei sale mulți camarazi cu care a lucrat ca ofițer activ în unitățile în care cu cinste și-a făcut datoria.
Și-a început cariera militară la 1 noiembrie 1941 la Regimentul 22 Infanterie Târgoviște, de unde numai după o săptămână este trimis la Școala de subofițeri în rezervă Făgăraș. Este înaintat la gradul de plutonier T.R. și în 5 august 1942 este trimis cu Regimentul la Cotul Donului, în regiunea Raspopiskaia.
Începând cu 19 noiembrie 1942, Armata Română ce-și desfășura acțiunile de luptă în această zonă a fost încercuită și împreună cu 200.000 de luptători cade prizonier și veteranul nostru. Nu are cale de ieșire față de insistențele de lămurire ale Anei Pauker și Vasile Luca și se înscrie în Divizia “Tudor Vladimirescu” cu care se instruiește și intra în luptă în toamna anului 1944, la Sfântu Gheorghe. Încă de când se afla în lagărul de concentrare, unde primise misiunea de a comanda o companie de 100 de prizonieri, este avansat la gradul de sublocotenent. Ajunge cu Divizia T.V. prin luptă până la Oradea, unde este încercuită, și numai cu eforturi deosebite reușește să iasă din încercuire și să continue lupta până în Cehoslovacia și parțial în Austria.
După instalarea Guvernului dr. Petru Groza, la 6 martie 1945, revin în țară, urmează un curs de comandanți companii tancuri și astfel ajunge la Bg. 9 Tc. în calitate de comandant de batalion.
Comandă apoi importante unități de tancuri, cum sunt R. 227 Tancuri și Autotunuri la Turda, și din 1953 până în 1959 a comandat Regimentul 2 Tancuri la Târgu-Mureș. A fost pensionat de pe funcția de Locțiitor comandant al D. 6 Tc. “Horea, Cloșca și Crișan” în august 1980.
Pentru aniversarea distinsului veteran de război un aport deosebit și-au adus colegii din Clubul Ofițerilor de Tancuri - dânsul fiind, după cum reiese și din cele scrise, unul dintre cei mai vechi tanchiști în viață din țară.
Un alt veteran, aceeași satisfacție
Cu deosebită plăcere, în 1 aprilie 2019 am plecat, însoțit de domnul locotenent colonel COLCERIU SERGIU - Comandantul Comenduirii Garnizoanei Târgu-Mureș, către Miheșul de Câmpie, județul Mureș, pentru a-l sărbătorii așa cum se cuvine pe veteranul de război TEODOR MUREȘAN, care în ziua de 27 martie 2019 a împlinit frumoasa vârstă de 97 de ani.
A fost încorporat în 1 aprilie 1943 la Regimentul 82 Infanterie Turda, unde s-a instruit ca mitralior antiaerian și a îndeplinit această funcție până în 6 septembrie 1944, când este încadrat ca trăgător la pușca mitralieră. Surpriză deosebită pe care domnul TOADER ne-a făcut-o a fost că ne-a așteptat la poartă rezemat în baston și cu zâmbetul pe buze, așa cum îl știu de când ne-am văzut pentru prima oară.
Am intrat în casă alături de fiica sa, Florea Aurelia, și am fost plăcut impresionați de modul în care s-a comportat dl. Toader la cei 97 de ani de viață.
După ce ne-a povestit cum bateria antiaeriană, din care a făcut parte ca mitralior, a doborât trei avioane inamice, a trecut la lucruri mai pașnice și a început să recite din memorie, aproape 40 de minute, poezii patriotice pe care mulți tineri nici nu le-au auzit vreodată.
Pentru participarea dl TEODOR MUREȘAN în război și pentru că a fost rănit în 19 noiembrie 1944, a fost răsplătit cu Medalia Crucea Comemorativă a celui de Al Doilea Război Mondial și înaintat la gradul de plutonier adjutant principal.
La sărbătorirea celor 97 de ani de viață a primit diplome aniver-sare atât din partea Asociației Naționale a Veteranilor de Război, cât și a Comandantului Garnizoanei Târgu-Mureș, un tort pe care se putea citi numele sărbătoritului, urarea de “La Mulți Ani!” și vârsta de 97 de ani. Pentru recăpătarea forțelor i-a fost oferită și o sticlă cu șampaniei.
Despărțirea a fost destul de grea, voia să stăm mai mult de vorbă, simțea că mai are multe să ne spună și să ne recite. Cu promisiunea că vom mai reveni și sărbătoritul, cu mâinile ridicate în sus în semn de bună revedere, am părăsit Miheșul de Câmpie, cu singura durere că alături de sărbătorit și familia acestuia nu ne-au putut onora organele locale, cu toate că au fost anunțate din timp și chiar au promis că vor fi prezente.
Cel de al treilea sărbătorit, și cu siguranță nu va fi ultimul. Am pășit la 2 aprilie a.c., de această dată la o casă deosebită, cu mulți vârst-nici, la casa B-unicilor. Întâmpinați încă de la intrare de o ordine
și curățenie deosebită, ne-am apropiat cu sfială de cel ce ne aștepta așa cum îl cunoșteam de multă vreme, domnul inginer, veteran de război ȘTEFAN V. IOAN. Îmbrățișările și bucuria au fost deosebite din partea ambelor părți. Personal, am simțit o greutate mare când am constatat că trebuie să-mi rostesc numele pentru a fi recunoscut. Dar repede am trecut peste aceste momente și am început să depănăm din amintirile ce ne-au legat de mult timp.
Domnul Colonel (v.r.) inginer ȘTEFAN V. IOAN s-a născut în localitatea Jibou, județul Sălaj, în 25 martie 1923, o zi cu triplă semnificație pentru sărbătoritul nostru, așa cum recunoaște și dânsul. Era Buna Vestire, Ziua Floriilor și ziua mamei sale, Florica. Face cursul primar în Jibou și două clase gimnaziale la Liceul “Gheorghe Șincai” din Baia Mare, după care, odată cu apariția liceelor industriale și a gimnaziilor industriale, își continuă studiile la Gimnaziul industrial din Cehul Silvaniei, pe care-l absolvă în 1939.
Lucrează un timp la Uzinele Malaxa. Menționez că în timp ce lucra a urmat și Liceul Industrial Nr. 1 “Regele Carol al II-lea”. În vara anului 1943 a primit ordin de chemare pentru a pleca pe front, ca voluntar. Luaseră ființă câteva plutoane de propagandă din Dispoziția Marelui Stat Major. Fiecare pluton era constituit din tineri dansatori, soliști de muzică populară și câte un taraf de instrumentiști. Din plutonul veteranului nostru au făcut parte talentații Rodica Bujor și Alexandru Grozuță. Au urmat spectacole pentru militari, în special în zona de operații a Armatei a IV-a, pe frontul din Crimeea. Activitatea de propagandă s-a desfășurat în lunile iulie și august ale anului 1943. Către sfârșitul lunii octombrie ale anului 1943 a primit al doilea ordin de chemare, de această dată ordin de încorporare. S-a prezentat la Orăștie, la sediul Batalionului 7 Vânători de Munte, de unde a fost trimis la Bacău, împreună cu alți absolvenți de liceu, pentru a fi selectați pentru a urma școli militare. Este selectat pentru a urma Școala Militară de Geniu la București.
Începând cu 1 aprilie 1944 a fost transferat la Râmnicu Vâlcea pentru a se pregăti în domeniul activităților practice cu caracter logistic. Norocul îl are ca în ultimul moment să i se anuleze plecarea și să fie transferat la Școala de Ofițeri Tehnici Auto din București.
La începutul lunii februarie 1945 termină școala militară, este înaintat la gradul de sublocotenent și repartizat la Batalionul 1 Instrucție și Reparații Auto din Sibiu. De aici este trimis la o subunitate din Brașov, la Atelierul Fix de Reparații Auto, unde rămâne până la 15 august 1945, când este lăsat la vatră ca urmare a terminării războiului.
Ei fac parte din armata română ce s-a bătut pentru Țară. Au avut succese și eșecuri, au suferit zile și nopți, dar au rămas cu onoarea nepătată.
Acești veterani fac parte din rândul ostașilor români, de la soldat la general, din toate armele ce au luptat vitejește și și-au îndeplinit întotdeauna misiunile primite. Nu au izbutit întotdeauna, au fost deseori copleșiți de superioritatea adversarului, dar și-au făcut datoria cu demnitate, până la sacrificiul suprem.
Armata noastră și-a făcut cu prisosință datoria față de Națiunea noastră, cu toate că soarta nu i-a surâs întotdeauna. Ea nu are nevoie să se disculpe pentru înfrângerile suferite, întrucât nu a făcut nimic care să o dezonoreze. Ei fac parte din rândul ostașilor care au supraviețuit războiului și viețuiesc încă, sunt astăzi cu tâmplele încărunțite, cu fața brăzdată de asprimile vremii și cu mers șovăielnic, dar cu inima fierbinte și cu privirea însuflețită de focul sacru al patriotismului. Ei lasă moștenire urmașilor porunca de a apăra Țara până la sacrificiul suprem, datorie sfântă a fiecărei generații de români.
