TEHNICI ALE COMUNICĂRII POLITICE ȘI MANIPULĂRII ÎN CAMPANIILE ELECTORALE (IV)

Distribuie pe:

Nu voi insista asupra manipulării simbolice și mitologice, cu toate că în campaniile electorale, de regulă, oamenii politici apelează la o asemenea recuzită propagandistică și de manipulare prin intermediul miturilor și simbolurilor. Este suficient să evidențiez asocierea dintre simbolul justiției cu figura mitologică a lui Vlad Țepeș, atât de invocat astăzi, pentru a înțelege această formă de manipulare simbolică și mitologică, pe acest fond al așteptărilor din partea celor care se lasă manipulați prin propagarea acestor simboluri naționale în scop manipulativ. La această imagine contrafăcută, un rol deosebit, mai ales în campaniile electorale prezidențiale, contează modul cum este contrafăcut personajul aruncat pe piața electorală. Se subînțelege că un personaj care stă cu capul sub sabia justiției, cu o situație juridică incertă, lipsit de încredere, cu angoase și temător nu va putea convinge electoratul, față de un contracandidat optimist, sigur pe el, fără frustrări și conflicte interioare care-i macină încrederea de sine și personalitatea în general. De aceea, uneori este nevoie ca pe “piața electorală” să se “vândă” mai mult iluzii, chiar dacă ele vor deveni deziluzii din oferta neonorată de respectivul candidat învingător. Experiența a demonstrat acest lucru cu fostul președinte, care, cu toate minusurile sale, a câștigat în fața unui politician cu mult mai competent și pregătit politic decât el. Motivul este binecunoscut, ținând de puterea personalității sale, fiind descumpănit în fața adevărului omis, când a fost, pur și simplu, demolat de adversarul său, un challenger politic cu mult mai puternic decât el.

Revenind la rolul propagandei în plan manipulativ, voi evidenția unele principii și mecanisme care conferă eficiență acțiunilor manipulative și de propagandă. Doar cu titlu informativ, le voi evidenția pe cele mai relevante, cum ar fi: limitarea și simplificarea mesajului transmis la cât mai puține cuvinte care să graviteze în jurul sloganului folosit în campania electorală și nu alte propoziții ce nu fac referință la acel slogan și scop propus (dacă obiectivul vizat este din domeniul infrastructurii, nu vom vorbi despre justiție etc.). Această comunicare presupune utilizarea unor cuvinte inteligibile, scurte și clare și repetarea lor fără încetare pentru a intra în planul subconștientului celor manipulați; evitarea ambivalențelor și ambiguităților, în primul rând a incoerenței în vorbire, de aceea propagandiștii aleși în acest scop trebuie să fie foarte buni comunicatori și cu mare priză la public, adică să fie carismatici, să dispună de acea autoritate carismatică necesară convingerii celor cărora li se adresează (în acest scop au ales și cei de la PNL și cei de la PSD pe cei doi jurnaliști de top care figurează pe primele locuri pe listele candidaților la alegerile europarlamentare, să-i folosească ca momeală în atragerea alegătorilor); dezorientarea, care este o tehnică manipulativă prin care se dorește nu doar manipularea în scop dezinformativ, cum se întâmplă prin intermediul sondajelor de opinie, ci și dezorientarea celor care dispuneau de anumite convingeri politice, dintre care cei mai mulți rămân indeciși și inactivi sub raport electoral, sau dacă participă, o fac prin scăderea independenței în alegerea făcută, căzând acestor influențe manipulative; dramatizarea situației la care se face referință (lipsa banilor la salarii și pensii, dezastrul din sistemul de sănătate și învățământ sau infrastructură), de toate aceste neîmpliniri fiind responsabilă guvernarea - puterea și nu opoziția, care, de cele mai multe ori, lasă o asemenea situație, fiind cunoscută sintagma încetățenită a grelei moștenirii de la precedenta guvernare, transferată și preluată de noua guvernare, formând în ultimă instanță ceea ce în logică se numește cerc vicios.

O altă formă și mecanism al manipulării, alături de cea psihică, mitologică și simbolică, cu impact indus în plan comportamental și decizional, este manipularea vocabularului. Este o tehnică manipulativă mai sofisticată prin care se urmărește, în ultimă instanță, pervertirea informației - mesajului transmis prin intermediul comunicării verbale. Această tehnică, de care dispun experții în comunicare și manipulare, constă în următoarele procedee: utilizarea unui jargon specializat într-un alt context decât cel specific și care poate crea anumite confuzii, efectul dorit fiind cel al serendipității, în limbaj curent fiind exprimat prin cunoscuta sintagmă “unde dai și unde crapă”. De regulă sunt folosite cuvinte cu încărcătură emoțională maximă, care vizează iminente pericole sau/și catastrofe economice și sociale, cum ar fi cuvintele: dictatură, stat de drept, criză, corupție, ciumă roșie, penal, golan, torționar, hoț, baron, trădător, dosar (sau pluralul acestor cuvinte), justiție, pușcărie, analfabet funcțional etc. Așa cum putem deduce, scopul folosirii acestor cuvinte constă în evidențierea trăsăturilor negative ale unor lideri politici, realizabilă prin inocularea într-un mod subliminal a acestor cuvinte cheie din lexicul propagandistic manipulativ în mentalul și inconștientul colectiv, de regulă a acelor aflați la putere, care nu o dată au fost etichetați chiar ca trădători de țară, în raport cu situația economică catastrofală, chiar dacă indicatorii economici evidențiau o altă stare economică și socială, cum este și cea din prezent. În acest sens, se recurge chiar la o isterie manipulativă, fiind creată o așa-numită psihoză colectivă degenerativă, prin care se urmărește promovarea suspiciunii și neîncrederii, în ultimă instanță frica colectivă. Este relevant în acest sens caracterul mai mult decât agresiv al actualei campanii electorale, când unii dintre liderii partidelor de opoziție (PNL și USR) recurg la jigniri și atacuri la persoană, încălcând orice regulă sau principiu al democrației. În acest context se recurge nu doar la comunicarea verbală manipulativă, ci la o formă persuasivă cu mult mai eficientă, comunicarea nonverbală sau gestuală. În acest scop, pe lângă cuvintele cu mesaj emoțional, se recurge la anumite gesturi instrumentale prin care este întărit și supralicitat mesajul manipulativ transmis. De regulă, această tehnică este asociată și cu manipularea simbolică, fiind folosit nu în mod întâmplător drapelul țării, ca principal simbol național.

 (Va urma)

Lasă un comentariu