Emblema prostiei postre-voluționare din România, fără îndoială, o constituie așa zisul “DOREL”, personaj simpatic datorită unor isprăvi hilare de nedescris.
Numele de DOREL are mai multe semnificații, una dintre ele, și cea mai plauzibilă, fiind etimologia dacică din cuvântul “DOR”. Dorel îl depășește în faima sa chiar și pe celebrul BULĂ. A ajuns repede un fenomen al țării, cu boacăne de tot felul, antieroul perfect al unor lucrări de mai mică sau mai mare importanță. Câte un Dorel găsim peste tot, caracterizat prin inerție, negândire, indiferență și prostie. El este pricina necazurilor noastre cotidiene de la încurcă lume, cu bețe în roate, la lipsa totală de profesionalism și tot felul de ciudățenii.
Datorită lui Dorel, cetățenii din Târnăveni s-au trezit, peste noapte, că lucrările programate și anunțate din timp (6 mai 2019) la noul pod rutier de trecere peste râul Târnava Mică DN-14A nu pot începe, din cauza celor două conducte de alimentare cu apă, legate de vechiul pod, proprietarul rețelelor de apă fiind Consiliul Local Târnăveni, pe de o parte, iar pe de altă parte pasarela pietonală nu a fost finalizată. Colac peste pupăză, finanțarea lucrării de mutare a celor două conducte presupune peste 1.400.000 lei, evident, suma să fie suportată din bugetul local, din nou, cu influența nefastă asupra cheltuielilor de personal și a unor salarii nemăsurate din primărie.
Primarul municipiului Târnăveni, după atâta efort, birocrație și luptă pentru realizarea acestui pod rămâne consternat de această situație și afirmă, pe bună dreptate, că aberația abordării acestei lucrări amânate și tot amânate de ani de zile a atins cote maxime! Privilegiile profesionale și responsabilitatea socială a profesiei, codul de etică ar fi trebuit să stea la baza încrederii cetățenilor, atât în expertiza profesională, cât și comportamentul corect al profesioniștilor preocupați de acest proiect, care să implice responsabilități pe măsură.
Cum necum, Dorel a găsit calea de a încurca lucrările, în așa fel ca ele să nu se desfășoare conform graficului, refuzând să ne dea detalii, abătut de cine știe ce cârcoteală sau bănuială insipidă și gâlceava cu primăreala. Povestea mi se pare foarte aromată și pe undeva hazlie, aburită de tot felul de birocrați. Cred că niciunui psihiatru nu i-ar fi stricat să audă povestea celor două conducte de apă ce traversează râul Târnava Mică, agățate de vechiul pod, despre care Dorel este foarte mândru! O distinsă doamnă, la un comentariu pe această temă, afirmă: “Ciudățeniile dracului, suntem un oraș de balamuc”. Cine vrea să rămână prost o face din indiferență și comoditate. Prostia a avut dintotdeauna rostul ei în istoricul micuțului orășel! Oare câte mecanisme micro sau macro sociale o întrece în influență, impact și complexitate? Da, există o complexitate a prostiei.
Principala cauză vine din decalajul în creștere, scăpat de sub control, interesul și capacitatea de a veni spre ceea ce este cu adevărat relevant, livrat în timp optim cetățenilor.
Oricum, între ani de “alandala”, între “lasă-mă să te las”, cu învoiala lui Dorel, lucrările se vor remedia și peste timp, ne vom bucura de noul pod al cărei odisee întrece orice măsură.
