În plină campanie electorală, “cei mai iubiți fii” ai Europei (minus “fiica” Theresa May, care “le-a dat cu flitul”) s-au reunit, recent, la Sibiu, ca să croiască viitorul comun al Europei, într-un “summit informal” dar “istoric”, în sensul că nu are nicio valoare juridică, nu obligă pe nimeni la nimic, nici nu strică, nici n-ajută, adică, ceva de genul “am venit ca să avem de unde pleca” și “ne-am întâlnit ca să vorbim discuții”, în deplasare.
Sigur că unii din rândul populației (pe care dl Iohannis o împarte, mai nou, în “români” și “pesediști”) au privit cu înțeleaptă detașare sau chiar cu amuzament toată această “tornadă” într-un pahar cu apă de ploaie, din care am aflat, totuși, un lucru esențial: dl Juncker, atunci când se întâlnește cu dl Iohannis, cei doi vorbesc în luxemburgheza veche: “Mai e oare un loc în Europa, unde mă pot înțelege cu cineva în luxemburgheză?” - a întrebat dl Juncker. Probabil, nu. Pesemne că încâlciturile și îmbârligăturile - așa-zisele “întrebări”, de la referendumul din 26 mai, au fost plămădite tot în luxemburgheza veche, de nu le înțeleg nici “pesediștii”, dar nici “românii”, oricât sunt ei de “lingviști”. Sau “lingăi”? - că nici nu mai știi cum se spune corect, cu globalizarea asta... Oricum, ambii termeni provin de la cuvântul lingua, preluat de la strămoșii latini - ramura luxemburgheză veche.
În fine, să lăsăm lingvistica pe seama linghiștilor și să revenim la summit.
Această adunare tovărășească, amintind de cel de-al 14-lea Congres (și, din fericire, ultimul) al PCR - în care “cel mai iubit fiu” promitea să ne suie “pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație” -,
s-a terminat, apoteotic, cu Declarația de la Sibiu, un document în 10 puncte, care a zguduit planeta din temelii și i-a băgat în fibrilație atrială atât pe Trump, cât și pe Putin.
Măreața Declarație, care exprimă “spiritul de la Sibiu”, începe cu o greșeală încă din prima frază: “Noi, liderii Uniunii Europene, ne-am întrunit la Sibiu pentru a discuta și a privi înainte spre viitorul nostru comun”. (Adevăru-i că, spre viitor, e cam greu să privești înapoi, chiar dacă dai în marșarier...)
Practic, avem de-a face cu un manifest pur electoral, o înșiruire de “indicații prețioase” și “directive” depășind, lejer, culmea ipocriziei, de o găunoșenie aproape soră cu perfecțiunea.
Într-un limbaj de fier-beton, ni se fac următoarele 10 făgăduieli, deja vârtos încălcate. “1. Vom apăra o singură Europă - de la est la vest și de la nord la sud” (deja e apărată, prin ridicarea de ziduri mai lungi și mai groase decât al Berlinului - n.n.). 2. Vom rămâne uniți la bine și la greu (...) vom sta alături unii de ceilalți (“alții” fiind “mai ceilalți” decât “unii” - n.n. ). 3. Vom căuta întotdeauna soluții comune, ascultându-ne unii pe alții într-un spirit de înțelegere și respect (vom reveni supra acestui punct - n.n.). 4. Vom continua să protejăm modul nostru de viață, democrația și statul de drept (pe care fiecare îl înțelege după cum îl duce mintea și/sau interesele - ). 5. Vom obține rezultate acolo unde contează cel mai mult (pe axa Paris - Berlin - Moscova?! - n.n.). 6. Vom respecta întotdeauna principiul echității (dar nu “pentru căței” - n.n.).
7. Ne vom înzestra cu mijloacele potrivite ambițiilor pe care le avem (aici, n-am prea înțeles, probabil e în luxemburgheza veche). 8. Vom proteja viitorul următoarelor generații de europeni (care nu vor mai ști dacă sunt femei sau bărbați, potrivit noilor orientări în materie de educație - n.n.). 9. Ne vom proteja cetățenii (unora, poate n-o să le mai trimiteți roșii de nailon și mozzarella cu soluție de dezghețat drumurile - n.n.) 10. Europa va fi un lider mondial responsabil în materie de “conservare a mediului”, “combaterea schimbărilor climatice” și alte probleme edilitare și gospodărești. (Om vedea, după 26 mai, ce “lider mondial” va fi Europa, presa internațională avertizând că provocările cu care se confruntă UE se vor complica la finalul lunii, când se preconizează o puternică susținere a partidelor populiste în alegerile europarlamentare, ceea ce va îngreuna și mai mult procesul de luare a deciziilor, împiedicând un acord rapid privind funcțiile de conducere din viitoarea arhitectură a Uniunii.)
Cam acesta este, în mare, bălmăjeala numită “spiritul de la Sibiu” (aplauze vii, prelungite...). Agenția Bloomberg (care nu e tocmai gazeta de perete de la căminul cultural) sintetizează: “Liderii UE adoptă o mină curajoasă în fața eșecului colectiv de a veni cu soluții în domenii esențiale (...) De asemenea, liderii s-au angajat, să asigure Uniunea cu mijloacele necesare pentru a-și atinge obiectivele, în condițiile în care negocierile privind noul buget de 1.000 de miliarde de euro al blocului nu au reușit să avanseze, pe fondul dezacordurilor dintre țările beneficiare și țările donatoare. Ei s-au angajat, de asemenea, să ofere rezultate acolo unde contează cel mai mult, în ciuda eșecului lor de a ajunge la un consens pentru revizuirea fiscalității aplicate companiilor și asupra unei taxe pe veniturile europene ale giganților americani din IT”. (sursa - /www.bloomberg.com/news/articles/2019-05-09/)
A zis cineva, ceva despre temele cu adevărat importante ale zilei: Brexit, Pactul pentru migrația globală, refuzat de tot mai multe state - ele nefiind dispuse la niciun compromis de natură a le afecta suveranitatea și interesele naționale -, despre accentuarea euroscepticismului și creșterea influenței partidelor xenofobe de pe întreg continentul (10 din 28 câștigând mai mult de o jumătate de milion de voturi în alegeri, din 2010 încoace)? S-a discutat ceva despre starea de confuzie și degringoladă doctrinar-ideologică ce planează asupra Europei, sfâșiată între propriile crize identitare și iminenta destrămare a actualei ordini globale și “căderea Europei civilizate”, pronosticată chiar la Conferința pentru securitate din februarie? Iată câteva citate din avertismentul sumbru al președintelui Conferinței, Wolfgang Ischinger (securityconference.de): “Europa trebuie să se pregătească pentru o cursă a înarmării (...) Europa a suferit mult timp de pe urma iluziei că este înconjurată de prieteni și aliați și de aceea trebuie să își ajusteze poziția în consecință (cu referire la intenția SUA de retragere din Tratatul privind Forțele Intermediare Nucleare, acuzând Rusia de încălcarea înțelegerii prin dezvoltarea unor rachete cu rază medie de acțiune, interzise de pactul nuclear, această decizie declanșând temeri privind apariția unei noi curse a înarmării între SUA și Rusia -n.n.)...Trebuie să ne gândim cum să păstrăm piesele de bază ale ordinii internaționale, în contextul în care în prezent, ne confruntăm cu o schimbare epocală: o eră se sfârșește și se întrevăd contururile unei epoci politice complicate. Oriunde te uiți, există conflicte și crize, care ne afectează foarte mult pe noi, pe europeni (...) Întreaga ordine a lumii liberale e pe cale să se destrame - nimic nu mai este așa cum a fost odată”.
...Deci: prin ce se remarcă sclifoseala de la Sibiu, apropo de punctul 3, cel cu “spiritul de respect”? Ea se remarcă prin: 1 - impertinența și tupeul premierului Olandei: “România va fi admisă (în Schengen - n.n.) când vă veți conforma tuturor regulilor statului de drept și ale democrației. Deocamdată, nu mergeți în direcția corectă”; 2 - amenințarea directă, fără perdea, a dlui Timmermans cum că, dacă modificările aduse Codurilor Penale intră în vigoare, MCV va fi înlocuit cu un mecanism și mai dur. Ce spui, Franț? N-am reținut bine, sau Parlamentul României și Curtea Constituțională a României se află chiar în România?
Bineînțeles că întregul cor de troglodiți, ciumeți și lingăi (“românii”, deh!) care mai umplu cu golul lor (sperăm că doar până la sfârșitul lunii) fotoliile de pe la Bruxelles, numai ca să ridice două dește împotriva țării care i-a trimis să-i reprezinte interesele, au salutat cu entuziasm mesajul “european” al dlui Timmermans (în sensul că acela care nu respectă statul de drept nu mai pupă fonduri europene). Însă, măcar în amintirea vremurilor în care era edil-șef la Sibiu, dl Iohannis s-ar fi cuvenit să-i comunice înaltului oficial că, în general, musafirii nu-și varsă pungile cu gunoi în sufrageria gazdei care i-a omenit (fie și din interes electoral).
În fine, campania asta are și părțile ei mai puțin încrâncenate, chiar hazlii: zilele acestea, de exemplu, comentatorii dezbat de zor o chestiune cel puțin la fel de importantă ca și summitul de la Sibiu: inegalabilul manelist Guță a compus o manea care zice-așa: Hai, române, hai, hai, la urnă / Dacă vrei viața mai bună/ Votează cu-ncredere Liviu Dragnea - PSD”. Or, în 2009, același inegalabil Guță a mai compus o manea, care zice-așa: “Pe Băsescu l-om vota cu toată familia /Și-l vom pune președinte /Că Băsescu nu ne minte”.
Acuma, se pune problema: care dintre cele două manele e mai frumoasă, mai expresivă, din punct de vedere melodic, al preciziei acustice și al profunzimii semantice?
Ca să nu ne ciorovăim (până și) pe teme muzicale, zicem așa: ambele manele sunt foarte frumoase, însă, ca să fim “la zi” cu Cântarea Europei, inegalabilul Guță să compună o manea europarlamentară, în luxemburgheza veche, neapărat, care să zică-așa: “Haideți, toți, cu mic, cu mare / La europarlamentare / Și de vrei să n-ai un sfanț / Votează cu-alde Timermanț”. ...N-am găsit altă rimă...
