Există istorici, din păcate amatori în acest domeniu, care ne bombardează cu numeroase informații, despre pătimirile neamului românesc, cauzate de stăpânirea austro-ungară. Din nefericire, prea puțin sunt amintite trădările politicienilor perindați la conducerea țării după “revoluția” furată. Faptul că până și iarba de pe marginea drumurilor din România este vândută străinilor nu prezintă interes pentru “patrioții” din zilele noastre. Vreau să comentez un eveniment petrecut în județul nostru, în urmă cu două săptămâni, în comuna Sânpaul, semnalat în coloanele ziarului “Cuvântul liber”, de miercuri, 15 mai, printr-un comunicat de presă, care începe cu următoarea declarație. “Cea mai mare fabrică de furaje independentă din țară (care nu produce pentru consum propriu), a fost inaugurată la Sânpaul, județul Mureș, în prezența investitorilor, reprezentanților domeniului agricol, înalților oficiali și politicienilor din România și Ungaria”. De reținut, că discursurile festive au fost susținute de oficiali din Ungaria: premierul Ungariei - Viktor Orbán; de oficiali români - Kelemen Hunor - președintele UDMR; de investitori maghiari: Miklós Kerezsi - proprietar al grupului East, Akos Varga - președintele consiliului de administrație și acționar UBM și un românaș de-al nostru, acționar cu câteva procente, la Firma UBM - Fed Romania SRL, proprietarul renumitei ferme mureșene profilată pe creșterea găinilor, Emanuel Oprea, de la Oprea Avicom. De altfel, toate festivitățile s-au derulat în limba maghiară, doar Emanuel Oprea a adus mulțumiri, în limba română, Prefecturii și Consiliului Județean Mureș, pentru colaborarea cu investitorii maghiari.
Am reținut din comunicatul de presă, că noua unitate are o capacitate de 30 tone/oră și aproximativ 220.000 tone/an furaje, cu un flux tehnologic de ultimă generație, fiind una din cele mai moderne fabrici din Europa.
Necesitatea investiției a fost dată de situația actuală a pieței furajelor din România, mai ales a celei din Transilvania... Amintim și faptul că la doar câțiva kilometri de investiția maghiară există două fabrici de nutrețuri combinate, tot de ultimă generație, una în proprietatea firmei românești S.C. CERAGRIM Ungheni, al cărei proprietar a fost purtat prin Tribunal, umilit, cu conturi bancare blocate, acuzat de un denunțător anonim că a cultivat soia modificată genetic. A doua fabrică, tot o investiție de ultimă generație, este la Iernut, în proprietatea S.C. Silvaur, societate aflată într-o situație financiară delicată. Să-mi fie iertată ispita care mă frământă: Oare, întâmplător, aceste firme românești sunt înghesuite! Numai gândul că serviciile secrete pot influența economia Transilvaniei, mă înspăimântă. De amintit și faptul că lângă fabrica maghiară mai există o moară pe piatră, unde un morar, meseriaș de excepție, obține o făină de calitate.
Nu doresc să fie înțeles greșit, vezi doamne, că sunt împotriva investițiilor maghiare în Ardeal. Sunt binevenite și pentru faptul că se asigură valorificarea producției agricole din zonă. Vinovați că străinii devin stăpâni pe averea României, că autostrăzile din Transilvania sunt orientate toate spre Vest, nu spre Capitala României, suntem, în primul rând, noi, cei care am votat niște nemernici, trădători de țară și de neam, care timp de trei decenii au tot susținut distrugerea țării, prin încurajarea investitorilor străini, în defavoarea românilor. Un exemplu surprinzător este cel cu fabrica de la Sânpaul. Foarte bine că au venit investitori din Ungaria, puteau foarte bine să vină și din orice altă țară din UE. Exemplul pe care vi-l redau pare, la prima vedere, unul minor, lipsit de relevanță. Dar le amintim distinșilor politicieni că în timpul regimului socialist aveam, la Iernut, un FNC de ultimă generație, pentru vremea aceea. Acolo se obțineau rețete de furaje pentru toate speciile de animale din zootehnia județului Mureș, dar și pentru județele limitrofe. În plus, FNC Iernut achiziționa o mare parte din producția cerealieră a județului. După “revoluție” a mai funcționat câțiva ani șchiopătând, iar în urmă cu două decenii a fost lichidat, distrus, vândut la fier vechi unui beneficiar grec. Totul a fost demolat prin grija oficialilor și politicienilor români. În mod paradoxal, astăzi, primul ministru al Ungariei, oficiali maghiari și români de naționalitate maghiară, inaugurează, în inima Câmpiei Transilvaniei, cea mai mare fabrică de nutrețuri combinate din România, iar unui investitor român, așa de ochii lumii, i se acordă câteva acțiuni, asta, să nu strige patrioții români că tot beneficiul se transferă în Ungaria. Din nostalgie după vremurile când mai era demnitate și patriotism în România, putem striga a pagubă: Frați români, noi nu ne vindem țara, ci o dăm pe gratis străinilor! Ungurii nu mai vor Ardealul prin tratate internaționale și cu sprijinul rușilor, ei vin cu investiții, îl leagă cu autostrăzi și linii ferate de țara lor, acordă sprijin financiar maghiarilor din Transilvania, dar și la câțiva români fericiți care ajung la blidul cu smântână ... “Unde ești, tu, Nicolae, domn al României Mari, să ne scapi de datorii de miliarde, umilințe și, mai ales, de prostie?”
