• „Vrei să fie România mai frumoasă și mai binecuvântată și ortodoxia mai tare? Schimbă-ți viața ta, eu să mi-o schimb pe a mea, și toți la un loc, într-o frăție și o credință să cântăm lui Dumnezeu și să-L slăvim. Toată salvarea unui om, mântuirea lui, a lumii întregi, nu vine de la oameni, să nu credeți una ca asta. Vine de la Dumnezeu; avem un singur Dumnezeu. Este greșit că unora le-a intrat în minte că ei pot să salveze lumea. Să trăim în frăție, armonie și nu să mai acceptăm nicio stăpânire pe noi... Ne-am săturat de atâtea robii: ateiste, comuniste, de sub turci, de sub tătari, și sub câte lifte au mai trecut pe aici, doar știți istoria. Ei au mâncat, au furat, au murit și nu mai sunt acum, iar acest popor smerit și blând, legat de Hristos și de cruce și de mirul credinței ortodoxe, supraviețuiește".
***
• „Când vrei să știi care e soarta unui neam, a unei țări, te duci să vezi câți oameni sunt la Biserică duminica, dacă sunt cârciumi deschise duminica prin sate, câți sunt acolo și câți sunt la Biserică. Te duci și vezi pe la spitale, pe la pușcării, câți sunt acolo, mulți, puțini, tineri, bătrâni. Și îți dai seama ce vrednicie sau nevrednicie are țara aceea. Așa și noi, dacă suferim - și vom suferi din ce în ce mai mult, căci așa sunt semnele pe care le simțim noi de la Dumnezeu și să le vedem, - e semn că noi încă nu ne rugăm cu lacrimi, cu foc, e semn că noi nu postim cum posteau înaintașii noștri, e semn că păcatele noastre sunt mult prea mari și prea multe ca să ne meargă mai bine decât ne merge".
***
• „Ce putem noi să facem pentru România? Să fim oameni buni, adică creștini curați, smeriți, sinceri, iubitori de oameni, iubitori de Dumnezeu, iubitori de țară, iubitori de neam, de tot ce e sfânt și curat. Să fim oameni de rugăciune. Cu ea facem ceva, fără ea nu facem nimic. Fără Dumnezeu nu putem face nimic bun. Să fim oameni care mergem regulat la Biserică, să avem duhovnicul nostru, să ne mărturisim și să ne împărtășim regulat. Să vedeți după aceea cât de frumos se derulează viața. Îți găsești serviciu, termini facultatea, găsești o fată bună, găsești pace și liniște în casă și societate".
Preot Ioanichie Bălan (1930-2007)
După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în anul 1949 a venit la Mănăstirea Sihăstria, unde 4 ani mai târziu este tuns în monahism de către episcopul Sebastian Rusan. La această mănăstire îndeplinește funcția de casier, contabil, secretar și ghid al mănăstirii. Începând cu anul 1955 se remarcă a fi un predicator deosebit și un scriitor bisericesc care promitea pe viitor. Datorită acțiunilor comuniste este mutat la Mănăstirea Bistrița din jud. Neamț. În perioada 1971-1975 urmează cursurile Institutului Teologic din București. A fost hirotonit ieromonah, protosinghel, iar mai apoi arhimandrit în anul 1992.
Revine la Mănăstirea de baștină Sihăstria, unde își continuă activitatea misionară de popularizare a credinței ortodoxe. Are peste 23 de volume tipărite printre care: „Patericul românesc", „Convorbiri duhovnicești" (2 vol.), „Versuri duhovnicești", „Convorbiri cu teologii ortodocși străini", „Călăuza ortodoxă în familie și societate", editor la „Viețile sfinților" în 12 volume, „Puterea Sf. Maslu" ș.a.
Autor de citate:
** - „Nu ne va scoate nimeni din Carpați dacă nu-L vom scoate noi pe Hristos din inima și din casele noastre".
** - „Salvați copiii dumneavoastră, copiii României, copiii neamului, copiii lui Dumnezeu".
** - „Cel mai greu examen al tineretului nostru și al studențimii: Înfrânarea de la instinctele biologice și trupești, înfrânarea de la desfrâu".
** - „Fericirea nu este acolo unde e pântece plin și cont mare în bancă. Fericirea este acolo unde este Hristos în inima mea, în inima ta și în inima noastră.
P.S. „Cel ce are urechi de auzit, să audă (Matei 13, 43)!"