GOANA DUPĂ AUR

În 1848, James Marshall a găsit aur în râul american la nord-vest de orașul Sacramento de astăzi. Ziarele au făcut cunoscută descoperirea, dar nimeni nu a crezut până când Sam Brannan nu s-a lăudat cu o sticlă plină cu praf de aur în San Francisco, două luni mai târziu. Apoi, locuitorii din San Francisco, s-au repezit spre interiorul continentului. În acea vară, ziarele din New York au raportat descoperirea și astfel a început goana după aur. Minerii care veneau în California își imaginau bogății uriașe, dar în realitate îi așteptau o muncă grea, aur din ce în ce mai puțin și o concurență dură. Unul dintre ei scria: “Mineritul este cea mai grea muncă imaginabilă… Un om mai slab ar putea să-și sape propriul mormânt atunci când sapă după aur”. Taberele de minerit au mărit prețurile cerute, iar un miner trebuia să găsească măcar 15 grame de aur pe zi pentru a putea avea cele necesare traiului. Era posibil să găsești aur în valoare de 1.000 de dolari dintr-o dată, dar puțini mineri au găsit atât de mult aur. Aproximativ 400.000 de oameni din toată lumea au ajuns în California în anii 1850, dar majoritatea dintre ei s-au întors acasă cu mai puțin decât aveau la sosire. În ciuda faptului că el găsise prima pepită de aur, Marshall a murit sărac.

Lasă un comentariu