Raportul de pretinsă ireconciabilitate dintre știință și religie în percepția unora asupra divinității - a lui Dumnezeu, a fost pe deplin negat de autorul prestigioasei cărți “Retorica Divină”, recent lansat la Biblioteca Municipală “Petru Maior” din Reghin, carte care îl are ca autor pe cercetătorul științific, dr. Ioan Jude, conferențiar universitar - sociolog, prin cartea citată și problematica abordată, subsumată acestei tematici sensibile și complexe. O carte care, dincolo de conținutul său variat și complex, pune în primul rând accent pe argumentele teologice, filosofice, și nu în ultimă instanță științifice, în vederea susținerii argumentate a atributelor și existenței divinității, și unde un rol determinant revine științelor particulare, amplu analizate de autor. Astfel, prin tot ceea ce prezintă autorul în capitolele acestei cărți - pe care fără nicio reținere o consider drept o capodoperă în domeniu, se circumscrie perspectivei fideiste în ceea ce privește raportul dintre știință și religie, rațiune și credință, demonstrând și validând celebra afirmație făcută de cel mai mare savant al lumii contemporane, Albert Einstein, în conformitate cu care “Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă”. Pentru a putea valida un asemenea postulat de esență fideistă, cum este cel pe care și-a structurat autorul conținutul cărții, se impune un efort de gândire și un suport moral și afectiv aproape inuman, ca să nu spun supranatural, efort de care a dat dovadă și de data aceasta, universitarul Ioan Jude, alături de efortul depus și la celelalte 14 cărți publicate din cel puțin 6 domenii științifice, coroborat cu activitatea didactică și publicistică, prin care s-a manifestat în cei peste 45 de ani de activitate științifică, didactică, publicistică și în managementul educațional din ultimii ani premergători pensionării domniei sale.
Nu pot decât să mă bucur că am fost martor al acestui eveniment cultural, și, cu atât mai mult, de încrederea acordată în a-i susține, prin unele opinii, prestigioasa carte, alături de alte cărți științifice lansate la Reghin, orașul său de suflet, unele dintre ele fiind donate Bibliotecii Municipale din Reghin, precum și liceului pe care autorul l-a absolvit în anul 1967, actualul Liceu Tehnologic “Petru Maior” din Reghin, pe care nu numai că nu l-a uitat, ci dimpotrivă, este unul din absolvenții care face cinste acestui liceu, și căruia, cu orice ocazie, în țară și străinătate, i-a făcut publicitate, numele acestei instituții reghinene fiind regăsit în enciclopediile în care fostul coleg de liceu și prieten de idei și-a însoțit numele său de om de știință și profesor universitar cu această instituție reghineană. Noi, foștii colegi de liceu, mai mari sau mai mici, împreună cu fostele și actualele cadre didactice, nu putem decât să ne mândrim că printre noi există un asemenea om de știință, cu o asemenea activitate și contribuție în planul științelor socio-umane și educaționale, recunoscută nu numai în țară, ci și peste hotare, prin participarea la unele sesiuni de comunicări și congrese internaționale, cum a fost participarea la Congresul mondial de pedagogie universitară de la Montreal, cu tema “Impactul socio-uman al învățământului de la distanță”. Ca să mă opresc doar la această participare, pe lângă sutele de participări și comunicări științifice la care a participat după absolvirea Facultății de Filosofie, secția sociologie a celei mai prestigioase instituții de învățământ din țara noastră. Meritul științific nu se rezumă la un singur domeniu, ci prin spiritul său ager, curiozitatea sa nelimitată și inteligența sa aproape de nemăsurat, a abordat și aprofundat domenii din cele mai variate discipline științifice și filosofice: sociologie, psihologie, pedagogie, psihopedagogie, psihosociologie, politologie, religie și teologie, în fiecare din aceste științe și ramuri ale lor scriind cărți de referință, des citate și valorificate de studenți și publicul cititor. Dumneavoastră, cititorii acestei publicații, sunteți martorii nemijlociți ai articolelor publicate de domnul Ioan Jude, acesta impresionându-ne de fiecare dată cu charisma și cultura care dă dovadă, și mai ales de pertinența cu care abordează subiectele analizate. Doar cu o asemenea anvergură științifică și spirituală a putut să pătrundă în una dintre cele mai sensibile subiecte pe care îl frământă pe orice om rațional și cu credință în Dumnezeu, fără a cădea în vreo capcană ideologică și doctrinară, putându-se menține echidistant față de problematica abordată în acest raport dintre știință și religie, pe care nici pe departe nu-l percepe într-o manieră unilaterală sau univocă, ci prin prisma unei complementarități funcționale, ca un raport conjunctiv și nu disjunctiv, așa precum este abordat de unii teologi și oameni de știință. Astfel că, prin aportul adus de profesorul Ioan Jude în aceste două domenii conexe, prin această carte s-a creat o punte de legătură între știință și religie, argumentele științifice nefiind privite ca un scop în sine, ci subordonate cunoașterii argumentate a divinității - Dumnezeu. Pentru această întreprindere de anvergură a avut nevoie de un “refugiu”, considerat de autor drept “penitență spirituală” (mărturisire făcută la lansarea cărții) de mai mult timp, unde și când a reflectat asupra acestei problematici, putând evalua întreg registru argumentativ în vederea susținerii argumentate a existenței lui Dumnezeu. Așadar, nu în mod întâmplător și-a ales subtitlul cărții ca a fi un “Refugiu în cunoașterea și argumentarea existenței lui Dumnezeu”, refugiu necesar pătrunderii în tainele teologiei și ale științelor particulare, în mod deosebit în cel al fizicii cuantice și subcuantice, prin care a reușit să stabilească, asemenea unui savant autentic, o punte de legătură dintre știință și religie, dar și un obiectiv comun al acestor două domenii ce aparțin binomului cunoașterii lui Dumnezeu, considerând în modul cel mai autorizat că știința este singura în măsură să dovedească ceea ce Creatorul a creat, și că însăși creația contribuie la demonstrarea argumentativă a existenței unui Creator unic, doar prin creație putând fi descifrată și evaluată natura și esența Creatorului. Printr-o asemenea abordare, reghineanul și nădășeanul Ioan Jude creează premizele schimbării paradigmei statice și unilaterale a acestor două domenii abordate într-o paradigmă dinamică ce implică un raport de complementaritate a acestora, doar susținându-se reciproc putând realiza cunoașterea Celui mai presus de creație, autorul propriu-zis al Proiectului Divin, în complementaritate cu revelația divină și credința de care dispunem fiecare. Printre obiectivele circumscrise acestui proiect, cu certitudine este înscris și acest obiectiv al cunoașterii lui Dumnezeu, pe care cercetătorul acestor domenii vaste și sensibile le va aborda în viitoarea carte anunțată deja, “Revelație și cunoaștere”. De cât curaj, putere de muncă și responsabilitate științifică și deontologie trebuie să dispui pentru a putea realiza ceea ce a realizat colegul nostru reghinean, este greu numai să te gândești, dar să mai și realizezi. De toate aceste calități dispune cel față de care, cu atâta bucurie spirituală și prietenie sinceră, m-am raportat, la el și cartea sa apărută, și cu care noi reghinenii nu putem decât să fim mândri că este de-al nostru.
Să-i urăm multă putere de muncă, minte trează și multă sănătate în noua etapă a vieții pe care o parcurge, încununată de satisfacții spirituale, de care un om de spirit precum este colegul și concitadinul nostru, sunt sigur că se bucură cel mai mult!
