Lectura recentului eseu, intitulat “Sindromul Baia de Aramă”, al distinsului sociolog Ioan Jude, apărut în “Cuvântul liber”, în data de 26 iunie a.c., m-a îndemnat să-mi exprim opiniile de față. De ce aceste opinii? Pentru că îmi pasă și mă preocupă și pe mine, să găsesc răspunsuri, să-mi clarific nedumeriri, să-mi exprim o poziție clară și tranșantă față de evenimente de genul celor bine încadrate sociologic, de prietenul meu, conf. univ. Ioan Jude, drept “Sindromul comportamental B. A.”
Întrebări, nedumeriri și paradoxuri: Sunt instituțiile abilitate legal în asigurarea protecției copilului, obligate doar la o minimă reactivitate și nu se consideră necesară intervenția lor fermă decât atunci când se descoperă existența unor situații-problemă de genul celor constate recent la Baia de Aramă? (1), Există suficiente proceduri funcționale, care să “piloteze” autoritățile de resort în rezolvarea cu succes și minime suferințe, a persoanelor implicate în situații de genul celei de mai sus, legate de procesele de adopție? (2), A fost (sau va fi?) constituită o bază de date, care să ajute pe cei implicați să descopere exemple de bună practică și soluții posibile în astfel de cazuri? (3), Pentru mai buna profesionalizare a celor implicați, ar fi necesare simulări periodice de rezolvare eficientă a unor situații similare? (4), În pregătirea și selecția personalului, se consideră necesar ca “Fișa postului” să fie revizuită și evaluările periodice ale celor implicați în procesele de adopție, să includă în mod obligatoriu și cultivarea unor calități morale și abilități profesionale de genul: moralitatea de nivel ridicat, profesionalism recunoscut, compasiune, gene-rozitate, empatie, fermitate, implicare proactivă....? (5)
Impresia mea despre aceste evenimente regretabile? Îmi pare că am asistat la un spectacol de “Teatru interactiv”, în care o parte dintre “actori” au creat probleme și obstacole la care ceilalți “actori” implicați nu au găsit răspunsuri adecvate momentului. Mai consider că: banii aflați în joc, regia persoanelor interesate de un anumit mod de rezolvare a conflictului, precum și mediatizarea negativă, și-au avut și ele rolul lor nefast în derularea într-un anume mod a acestor evenimente.
Efortul de stabilire corectă a punctelor slabe, amenințărilor și a posibilelor traume psihice implicate în procesele de adopție, corelat cu preocuparea consecventă de descoperire a punctelor tari, a oportunităților și bucuriilor posibile implicabile în astfel de acțiuni, nu ar face decât să marginalizeze comportamente aberante de genul celor constatate în “Eșecul de la Baia de Aramă!”.
