Cărturarul Vasile Netea și-a iubit extrem de mult locurile natale, locurile unde a cunoscut bucuriile copilăriei. S-a identificat cu zona din care provenea. A iubit satul Deda în care s-a născut, a iubit oamenii de aici, biserica, prietenii, rudele, obiceiurile, tradițiile, el revenea în satul natal, ori de câte ori avea ocazia, cu mare bucurie. Putem spune că Vasile Netea a fost un dedean adevărat.
Acest lucru reiese și din modul în care distinsul cărturar și istoric amintește și vorbește în “Memoriile” sale despre localitatea Deda. Volumul de “Memorii” a lui Vasile Netea a apărut în anul 2010, sub auspiciile Fundației Culturale “Vasile Netea” al cărei harnic președinte este Dimitrie Poptămaș, care a dus greul pentru apariția acestei lucrări care este de-a dreptul monumentală. Volum de “Memorii” al lui Netea se constituie pe drept cuvânt într-o lucrare memorabilă, care poate fi studiată amănunțit și care oferă informații extrem de importante. Citind și studiind volumul de “Memorii” al cărturarului dedean Vasile Netea, se poate observa modul atent în care distinsul cărturar prezintă diferite situații, momente istorice, evocă diferite personalități ș.a.
În “Memorii”, Netea vorbește despre Deda și împrejurimile sale în cuvinte extrem de elogioase, în termeni admirativi. Vorbind despre Deda, Vasile Netea folosește deseori expresii precum: “era dedean de-al meu”, “era din Deda mea”, “era de la mine din Deda”, “era consătean de-al meu”. Din aceste cuvinte frumoase reiese clar modul în care Netea se identifică cu Deda, cu frumoasa sa localitate natală. Netea vorbește și despre oameni ai locului, spunând de exemplu de “Traian Marcu, de la mine din Deda”.
Vasile Netea relatează un episod hazliu din copilăria sa, și anume momentul în care s-a dus cu părinții săi la Reghin pentru a face fotografii. Era în primăvara anului 1916. Tatăl lui Vasile Netea era plecat în război, însă acum avea o permisie și era acasă în sânul familiei. Tatăl dorea să poarte la piept poza cu toți trei, să-i fie ca un talisman în război. Tatăl hotărâse să facă două fotografii: una cu el în uniformă militară și alta în costumul românesc de la Deda. Prima fotografie a fost cea cu costumul popular. Până ce se schimbau părinții, copilul Vasile Netea face ce face și doboară aparatul de fotografiat, bineînțeles speriindu-se foarte tare. Apoi, toți trei fac și poza a doua. Pozele au purtat noroc, fiindcă în 1918, tatăl lui Vasile Netea s-a întors sănătos din război, având la piept patru decorații, iar Văsilică și-a început școala.
Precum am spus, Vasile Netea amintește în “Memoriile” sale de diferite persoane, cum ar fi spre exemplu: Aurelian Borșianu, legătura dintre Aurelian Borșianu și Victor Radu de la Morăreni, amintește de discuția sa cu Antal, vorbește de Viorel Borșianu de la Deda, vorbește pe larg de episodul cu Octavian Goga într-o zi de duminică, când acesta se afla în campanie electorală. Este vorba de acel moment mai puțin plăcut, când Goga a fost apostrofat de un cetățean din Deda, iar tânărul Vasile Netea a fost cel care a dres situația, a recitat din poezia lui Goga, iar lucrurile s-au liniștit. Amintește Netea de asemenea de Gala Galaction, care a făcut o excursie pe Valea Mureșului, prin Toplița-Deda-Suseni-Reghin-Târgu-Mureș.
Vasile Netea vorbește și despre anumite tradiții și obiceiuri din zona sa natală. Astfel, povestește despre spectacolele populare care se țin în diferite comune: Deda, Răstolița, Lunca Bradului, Toplița; vorbește despre jocurile populare de la Deda, cum ar fi de exemplu jocul “de-a lungul”, vorbește despre Târgul Rusaliilor, care se ține la Deda, Rușii-Munți și Podășel.
Iată cât de frumos vorbește Netea despre localitatea Deda în alt loc din “Memoriile” sale: “Orice întoarcere la Deda a fost de-a lungul anilor un moment de bucurie, de fericire. Deda era satul în care m-am născut, satul copilăriei mele, satul primelor mele visuri și a primelor succese. Aici îmi locuiau părinții, al căror unic fiu eram. Mama, fire esențialmente duioasă, mă adora. Ea determinase trimiterea mea la școală, «dominarea» mea. Tata era mândru de mine și de ascensiunea mea”. Câtă dragoste pentru Deda cea natală, pentru părinți și pentru casa părintească! Acesta a fost Vasile Netea, un om care și-a iubit enorm părinții care i-au dat viață, l-au crescut, l-au educat, și-a iubit casa părintească, satul natal cu toate obiceiurile, rânduielile și tradițiile lui.
Iată, cât de frumos relatează Netea în “Memoriile” sale despre localitatea sa natală, Deda. Deda a fost întotdeauna în sufletul lui Vasile Netea, a fost locul copilăriei sale, locul unde a cunoscut bucuriile copilăriei, ale tinereții alături de cei dragi. Ori de câte ori avea ocazia revenea cu mare drag pe meleagurile natale, se bucura de orice clipă petrecută pe pământul natal.
