Capul - “unitatea noastră centrală, care coordonează toate celelalte părți ale corpului” - este partea care diferențiază cel mai mult oamenii unii de alții, iar orice dificultate fiziologică apărută la cap (fie ea o banală durere, fie o boală gravă) este un semnal de alarmă privind faptul că ne simțim atacată individualitatea.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, citat de descopera.ro, atunci când percepem o amenințare, reală sau imaginară, îndreptată către valorile și principiile noastre de viață, reacția produsă de cap este de cele mai multe ori ofensivă.
“Ofensiva capului asupra situației ia multe forme, dar cele mai frecvente sunt neacceptarea unei persoane sau situații, a propriilor nevoi, dorințe sau pulsiuni, rezistența la o schimbare exterioară sau interioară, inflexibilitatea în privința schimbărilor unor principii de gândire și comportament sau refuzul de a învăța lucruri noi sau într-un mod diferit.
În oricare din aceste cazuri, capul nostru opune rezistență, iar toată energia folosită și efortul depus epuizează întreg corpul și apare durerea fizică”, afirmă psihologul citat, adăugând că, dacă analizăm specific fiecare parte componentă a capului, putem deveni mai conștienți asupra tipului de rezistentă psiho-emoțională pe care l-am dezvoltat, astfel:
Părul - Din punct de vedere psiho-emoțional, acesta vorbește despre forța noastră interioară. Atunci când simțim că nu avem suficientă forță pentru schimbare, sau, din contră, când utilizăm prea multă forță pentru a ne opune schimbării, părul nostru este cel care are de suferit. Când nu ne simțim bine, putem observa că și părul nostru nu ne stă bine, la fel cum, dacă avem o stare foarte bună fizică și psihică, părul nostru strălucește.
Ochii - Ochii, pe care îi mai numim și oglinda sufletului, sunt în strânsă legătură cu părerea noastră despre viață. Spre exemplu, o deficiență de vedere la distanță ne poate arăta o rezistență la a vedea lucrurile dintr-o postură de perspectivă, de detașare emoțională. O deficiență de vedere la apropiere ne poate arăta o rezistență în a vedea detaliile unei situații, uneori necesare pentru a găsi rezolvarea.
Nasul - Acest organ are legătură cu instinctul nostru, cu capacitatea de a simți (a mirosi) persoane, situații, decizii potrivite, sau nu, pentru noi. O problemă fiziologică în această zonă poate arăta faptul că refuzăm să ne ascultăm instinctul care vine din acea parte a creierului nostru (subconștient și inconștient) care deține toată informația despre noi. Deci, clar, este “mai deșteaptă” și știe ce ni se potrivește cu adevărat.
Urechile - Urechile noastre au legătură, în mod evident, cu o rezistență la ceea ce auzim prea mult sau prea puțin și ce alegem să credem. Au legătură cu lucrurile la care “plecăm urechea”, deci au legătură cu înțelepciunea noastră interioară și cu rezistența la posibilitatea unui alt tip de informație sau de interpretare a ei.
Gura - Partea superioară a gurii (atât în privința buzelor, cât și a dinților) este legată de partea noastră feminină (atenția la detalii, creativitatea, capacitatea de a construi visuri de viitor, empatia), iar cea inferioară este legată de partea masculină a ființei noastre (capacitatea de a analiza, decide și acționa pentru îndeplinirea visurilor).
De multe ori, o afecțiune în această zonă arată o dificultate în a manifesta un echilibru în ambele aspecte ale ființei noastre.
Dinții - În mod specific, dinții au legătură cu capacitatea de a lua decizii, deci o dificultate în această zonă poate evidenția două aspecte: ori manifestăm mai mult partea noastră masculină, adică ne-am obișnuit ca zi de zi să ne cramponăm mai mult în “a face” și avem tendința să renunțăm la a “visa” (a ne permite să ne dorim mai mult de la viață) lucruri noi în legătură cu ființa și viata noastră, ori manifestăm mai mult partea noastră feminină și rămânem blocați în visurile de viitor fără a face acțiunile concrete și fără a ne asuma răbdarea, timpul și minimul de efort necesar împlinirii lor.
*
Specialistul ne sfătuiește ca atunci când apar afecțiuni, dificultăți sau neplăceri în zona capului, în primul rând, trebuie să ne prezentăm la un control medical.
Acesta este important pentru a liniști mintea în privința temerilor legate de gravitatea situației și pentru a putea trata corect ceea ce s-a manifestat deja în planul fizic (atunci când este necesar acest lucru).
Importantă este și sinceritatea personală, acceptarea repetării unui mod de gândire defectuos și schimbarea acestuia (prin psihoterapie, neuro-programare-lingvistică, gândire pozitivă în general).
În plus, trebuie să lucrăm cu corpul fizic, pentru a elibera din amintirea acestuia emoțiile nepotrivite care au fost stocate, folosind tehnici de somatoterapie, relaxare, meditație sau orice altă metodă care permite lucrul direct cu corpul fizic.
