Specimene de oameni care fac parte din această categorie au existat dintotdeauna, există și vor exista mereu. Se discută mult printr-o luptă aplicată asupra acestui fenomen. Întrebarea se pune: ce ne facem cu cei al căror stil de viață este numai să fie cutre, să mintă și să parvină, ipocrizia fiind plăcerea din care gustă zilnic, iar josnicia devine punctul principal spre care tind? Îi poți recunoaște ușor după aerul de superioritate pe care-l manifestă și după importanța și imaginile pe care și le dau singuri. Disperate după notorietate, vor să fie mereu în centrul atenției. Sunt persoane “fake”, dependente de validarea celorlalți și se dau de ceasul morții ca să fie băgate în seamă, iar dacă le tratezi după cum se comportă, la cât sunt de nesimțite și de imorale, se supără.
Copia nu are valoare. Oamenii își dau seama când încerci să pari ceea ce nu ești și astfel toate lucrurile pe care vrei să le atingi prin imaginea asta de plastic sunt nule. De o mediocritate crasă, aceste specimene nu-și asumă nimic, au pretenția să fie respectate, menajate, lăudate, dar nu criticate. Zilnic se fac de râs, își etalează mediocritatea sub toate formele ei. Sunt incapabile să înțeleagă că nu pot minți tot timpul cu comportamentul lor de golan și de țoapă.
Acum când pornografia a înmormântat rafinamentul și se bălăcește în paginile ziarelor și pe ecranele televizoarelor, “rapandulele” nu mai ascund nimic în afară poate de vreo situație care să le aducă notorietate în vreo fițuică cu viață de “fluture”. Dumnealor le place să se plimbe din lujer în lujer, aidoma fufelor “culegătoare de polen”.
După ce se lăsă de meserie, dacă au avut-o vreodată, încearcă să fie cât mai discrete și să le fie uitat trecutul lor “glorios”, devenind cele mai moraliste cucoane. Fostele pasagere prin sute de mii de așternuturi, scofâlcite, ofilite și fără urmă de dinte în gură, cu gustul la bărbați, se transformă în strașnice apărătoare ale moralității, devenind poete, lipitori de toată coma. Le recunoști după numărul de căsătorii și la câți bărbați le-au fost amante. Cu cât au fost mai deocheate, cu atât se doresc mai importante. Ele înlocuiesc răutatea de muscă de ieri, cu generozitatea, falsitatea și lingușeala - o imagine total artificială.
Sunt foarte greu de depistat. Selective, cutrele cu brevet, finfele sau mumfele, le găsești în holurile hotelurilor de la patru stele în sus și prin cluburi de fițe. Ele agață, nu sunt cele agățate. Investesc în ele sume serioase în fiecare lună. Deh, luxul costă, dar ce contează când au tariful pe oră sau pe serviciu!
Cât de stupid... La noi totul merge pe principiul închid ochii, deci nu văd, deci nu-mi pasă! Nu mă refer doar la femei, din păcate există și foarte multe cutre masculine. De multe ori se spune despre câte un bărbat că este cutră (curvă) și asta, în general, pentru că este ipocrit, prefăcut, fățarnic, cu două fețe. Acesta este sensul fundamental, nealterat al substantivului “cutră” care poate descrie deopotrivă femei și bărbați. De multe ori putem înlocui termenul de cutră cu unul de deputat, senator, oameni cu funcții. Cutrele rămân cutre așa cum cleptomanul rămâne cleptoman indiferent de sex, de timp și de vreme, de soare sau de ceață.
