Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Sabău Pop, Universitatea “Petru Maior” Târgu-Mureș
Instituția proprietății pe alocuri s-a dărâmat ca un castel de nisip, sau suferă, adică, s-a transfigurat prin acte de autoritate deșănțate sensul și scopul proprietății. În Constituție scrie că “proprietatea este garantată”. Da, este garantată proprietatea furată, un dezmăț care va spulbera Statul Român, îl va lăsa fără nicio pârghie de control, fapt inedit, ce nu există niciunde.
- Cum adică ne-a adus în urmă cu două-trei secole, din moment ce toată lumea spune că abia după 1989 am intrat în modernitate?
- Atunci când s-au inițiat legi sau alte reglementări în domeniul retrocedărilor, în mintea “gânditorilor” erau avute în vedere situații particulare, adică ce anume concret va rezolva legea, pe cine va favoriza. Adică, cu alte cuvinte, erau și mai sunt organizați pe “căprasii”, pe grupuri de interese, în aparență antagonice, dar în realitate, în subteran, se sprijină între ei prin “rotațiile” la guvernare.O inepție, pentru că o lege este abstractă, impersonală, are în vedere o generalitate instituțională. Efectul în lanț s-a produs după promulgare, cel vizat avea pui, avea acoliți, iar instituția proprietății s-a dărâmat ca un castel de nisip, sub care am fost prinși noi, ceilalți. De pildă, aproape pentru fiecare palat răsare câte un stăpân, dacă nu, îl inventăm noi și, cu scuzele de rigoare, îl rugăm să ne ierte că-l facem fericit, cum s-a întâmplat în cazul Castelului Bran. Ce mândri erau românii cărora le-a strâns mâna, cu îmbărbătare, proprietarul care nici nu înțelegea bine ce i se întâmplă... În frunte era un ministru al Culturii, Iorgulescu, iar media îl caracteriza pe urmașul cu sânge nobil că ce persoană ?!, elegant, zâmbitor, jovial, ce a strâns mâna la toți, ce mai fericire, generalizată. Este un exemplu de iresponsabilitate al decidenților, iar acum știți ce se întâmplă cu Castelul Bran.
- Ades ați făcut afirmația că, la retrocedările din Transilvania, noi de fapt aplicăm legile lui Horthy. E o glumă?
- Nu se poate glumi cu astfel de lucruri! Am la mine colecția de legi-decrete ale Ungariei horthyste. Mă refer, în primul rând, la Ordonanța din 1941, cu nr. 1441, referitor la orânduirea și organizarea proprietății în Transilvania - teritoriul, spun ei, recucerit de la imperialismul român și “realipit la coroana sfântă a Ungariei”, care a statuat două lucruri esențiale. Primul: că Reforma agrară din 1921 pentru Transilvania, Banat și Crișana este anulată. Reformă agrară care avea o particularitate esențială și diferențiată de restul statului român, în sensul că a expropriat și a dat o justă despăgubire foștilor proprietari, în special magnați unguri. A doua măsură care a fost luată în această Ordonanță a primului-ministru ungar: toate convențiile, actele juridice și contractele generate de reforma agrară din 1921 au fost, în marea lor majoritate, anulate, pe o procedură judiciară favorabilă celor care erau la puterea zilei. Chiar conține în art. 6 un text ipocrit. Anume, spune că vor fi chemați la conciliere cei care sunt implicați în cedarea proprietății și cel care urmează să o reprimească. Adică românii maltratați, bătuți, schingiuți, în prealabil, “negociau” preluarea proprietății lor de către Ungaria.
Această reînscriere pe vechii proprietari unguri, despăgubiți prin procesul optanților, se descoperă abia acum, și statul român nu are reacție nici în 1944, în octombrie, când se eliberează teritoriul Transilvaniei, nu are reacție nici Regele, atunci când ia măsuri de redresare a problemelor din Transilvania, nu are nici guvernul muncitoresc al lui Dej, nici al lui Ceaușescu, așa cum nu au nici cei de astăzi. Așa că, noi, acum, suntem în fața efectelor ordonanțelor guvernului horthyst, care era de orientare fascistă, și îl avea pe Bánffy ministru, Bazsi. Acesta s-a îngrijit ca să se ducă la îndeplinire acea legiurire fără precedent în lume și cu putere retroactivă, contrar elementarului principiu juridic. De la Sălaj, cel care a venit în septembrie 1940, cu armata ungară, și care a omorât la Trăsnea, în septembrie 1940, 263 de persoane, revendică proprietățile respective prin urmașii lui.
Aceștia, urmașii, s-au prezentat pentru “restituire”, chipurile, statul comunist ar fi dat proprietățile “bieților” criminali care au pus să fie scoși copii din pântecele mamelor valahe, cu baioneta, sau/și au ucis copiii aflați în leagăn, cu justificarea în fața tribunalelor și a istoriei că s-au împotrivit armatei ungare când au ocupat Ardealul de Nord.
Acele ordonanțe ale așa-zisului Guvern regal al Coroanei Ungare (cu crucea îndoită) au fost puse efectiv în practică prin Batalionul 7 honvezi din Cluj, care a preluat activitatea civilă administrativă și de carte funciară.
(Va urma)
