Europa ar putea deveni „un spectacol de groază" în doi ani, deoarece relația „toxică" dintre președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Angela Merkel se înrăutățește, iar Germania plonjează în haos, era de părere, la scut timp după alegerile din 26 mai, redactorul-șef al Agenției Bloomberg, John Micklethwait, care a dezvăluit, într-o conferință susținută la Aspen Institiute din Washington, că deși, inițial, a militat împotriva Brexit-ului, acum îi susține pe cei care se pronunță pentru ieșirea, cât mai rapid, a Marii Britanii din UE.
…Bine vorba nu sfârșea, că profeția se și împlinea: aflată „în chinurile facerii", în plin proces de împărțeală a portofoliilor noilor comisari și comisare, „construcția europeană", care urmează să fie dată în folosință la 1 noiembrie, se confruntă, deja cu… mici probleme de infrastructură, prima dintre ele fiind… jena financiară. „Marea mea îngrijorare este că Europa se va alfa într-o situație economică și geopolitică dificilă, dacă, până la 1 ianuarie nu vom avea buget", a avertizat comisarul european Guenther Oettinger, estimând că, în actualul ritm al negocierilor pe această temă, vor trece ani până când s-ar putea ajunge la un compromis. Pe de altă parte, Germania, sprijinită de Olanda și de Belgia, dorește să limiteze bugetul UE pentru 2021-2027 și să ceară o reducere a cheltuielilor în viitorul cadru bugetar anual al UE, promițând, în schimb, „stimulente suplimentare și puternice" pentru susținerea migrației.
Între timp, Comisia Europeană anunță, cu mare pompă, că, pentru prima dată în istoria UE, accesul la fondurile Uniunii va depinde de criteriul politic al respectării „valorilor europene" și „statului de drept" (în contextul în care, sătulă de „valorile europene" și de „statul de drept", Marea Britanie a decis să se retragă din blocul comunitar și să-și vadă de treburile sale, lăsând, ce-i drept, o gaură cât China în sacul bugetar al Uniunii, ba chiar riscul de a o băga în recesiune).
Cu alte cuvinte, strâmtorat cu banii, Bruxelles-ul dă din colț în colț, scoțând la înaintare, pe post de „armă nucleară", celebrul articol 7 al Tratatului UE, privind suspendarea anumitor drepturi ale statelor membre, în special a dreptului de vot în Consiliul UE, împotriva unei țări care comite „o gravă încălcare a valorilor europene".
Șmecheria e cusută cu ață albă, iar găselnița cu „valorile europene" și „statul de drept" reprezintă - pentru cei naivi, ca să nu spunem deficienți mintal - o poveste de adormit copiii. Dat fiind că noțiunile de „valori europene" și „stat de drept" sunt interpretabile, neexistând o definiție acceptată de comun acord, invocarea acestora este una discreționară și rămâne la latitudinea „decidenților" europeni. Or, știm din experiențele anterioare că, dată fiind și contribuția propriilor cozi de topor, ce-i drept, România a fost mereu „oaia neagră" a UE în materie de respectare a „valorilor europene" și, în noua „filosofie" comunitară, situația nu pare să se îmbunătățească, ba dimpotrivă. (Încă n-am uitat entuziasmul și aplauzele, „vii, prelungite", cu care au salutat „românii", anul trecut, în noiembrie, ghiveciul numit Rezoluția împotriva României, privind respectarea statului de drept.)
Prima țară UE care „s-a prins" de ipocrizia Comisiei Europene este Ungaria: consecvent principiului său: „noi nu suntem dispuși să facem ce dictează Bruxelles-ul, dacă acel ceva nu e bun pentru maghiari", Viktor Orban a anunțat, prin vocea șefului său de cabinet, Gulyas Gergely, că Budapesta va bloca prin veto actuala formă a bugetului UE, pentru perioada 2021-2027, întrucât consideră inacceptabil ca alocarea fondurilor europene să fie supusă unor condiționalități politice, precum situația statului de drept, și nu a standardului de viață și performanței fiscale, opunându-se clar ideii de compensare a pierderilor generate de retragerea Regatului Unit, prin sporirea contribuției țărilor membre.
A doua mare problemă a noului edificiu european este, ca să zicem așa, calitatea resurselor umane: biografiile profesionale ale comisarilor propuși în diverse dregătorii arată că s-a cam răsturnat, vorba cuiva, căruța cu „penali" prin ograda Bruxelles-ului. Exemplificăm la întâmplare, fără a intra în detalii: Sylvie Goulard, candidata Franței pentru postul de comisar european pentru Piața Internă și membră a grupului Renew Europe, condus în PE de Dacian Cioloș, este anchetată într-un dosar pentru angajări fictive, pe modelul „Liviu Dragnea"; (totuși, viitoarea președintă a Comisiei Europene Ursula von der Leyen, care a anunțat marți componența Colegiului Comisarilor, a descris-o pe Sylvie Goulard drept „o europeană pasionată și convinsă"); Vera Jourova (comisar pentru Protecția Consumatorului și Egalitate de Gen în actuala Comisie), arestată, în urmă cu câțiva ani, sub acuzația de luare de mită; Didier Reynders, membru al aceluiași grup condus de dl Cioloș, candidatul Belgiei pentru funcția de comisar european pentru Justiție, posibilul responsabil de garantarea respectării legii și statului de drept - acuzat de corupție și spălare de bani în Congo, achiziționarea de obiecte de artă și imobiliare, prin paradisuri fiscale; candidatul Poloniei Janusz Wojciechowski (Grupul pentru Europa Națiunilor) e cercetat pentru că ar fi abuzat de călătorii suportate din bugetul UE, în timpul mandatului de europarlamentar și, nu este exclus ca, pe măsură ce verificările se vor lărgi și se vor adânci, să apară și alți „europeni" la fel de … „pasionați și convinși".
Unii dintre acești, nu-i așa, „stâlpi" ai „valorilor europene" și ai „statului de drept" au fost anchetați de OLAF (Oficiul anti-fraudă al UE), însă dna Ursula von der Leyen a declarat că nu comentează despre investigațiile OLAF, căci este un organism independent și că toți cei investigați de OLAF beneficiază de prezumția de nevinovăție. I-auzi! Și noi, care vâram capu-ntre urechi, rușinați și obidiți, când ne sfădea alde OLAF că suntem campioni la corupție, la fraude cu fonduri europene și la tot soiul de mânăreli…
În fine, fiecare cu „penalii" săi: ei - cu „penalii buni", care beneficiază de prezumția de nevinovăție, noi - cu „penalii" răi, care nu beneficiază de dânsa. Dna Rovana Plumb fiind, de exemplu, o „penală rea", spre deosebire de dna Sylvie Goulard, care este o „penală bună", „europeană și convinsă", ca să dăm un exemplu concret.
…Așa că, acela care nu înțelege, nici măcar acum, de ce atâta frăsuială și agitație pentru numirea dnei Kovesi în funcția de procuroreasă-șefă în parchetul viitoarei coșmelii din Bruxelles, se cheamă că nu știe nici ce-i aia „valoare europeană", nici ce-i aia „stat de drept" și nici nu-i „european pasionat și convins".
„Să presupunem că în spațiul public din țările pe care cu onoare le reprezentați s-ar afla că Procurorul General al țării dumneavoastră s-a deplasat, în seara alegerilor prezidențiale, acasă la un om politic care avea să devină ministru în câteva zile, într-un loc unde mai erau și alți politicieni, consultanți politici, precum și primii doi oameni din serviciul secret. Toți - fie numiți de președintele care candida pentru un nou mandat, fie politicieni aflați în tabăra acestuia…Să presupunem apoi că s-ar afla, după opt ani, că același Procuror General a aservit Procuratura serviciului secret. Acel procuror general despre care ați afla acea informație ar avea susținerea dumneavoastră pentru a ocupa funcția de Procuror-șef european?"
Am citat din mesajul bilingv, în română și engleză, transmis mai-marilor Europei de dl deputat Liviu Pleșoianu, pe care, sincer vorbind, nu-l bănuiam de atâta naivitate: în toate limbile Pământului să le fi scris, domnule dragă, răspunsul ar fi același: da, un astfel de procuror-șef ar avea susținerea necesară, ba, mai mult, ca să fie cu adevărat „un spectacol de groază" „noua Europă" nici n-ar fi întreagă fără dna Kovesi, ar fi și păcat s-o lase pe dinafara… „valorilor europene" și a „statului de drept".
