Adresându-se nu numai țării mele și poporului cel românesc, ci oricărei alte țări și nații din această lume ca nelumea!?
Ne spune că este o țară mare cu o populație mică, însă extrem de harnică și productivă. O țară democratică, înstărită și bine rânduită. Îndrumată, din umbră, de un mult prea tăcut, protocolar și chibzuit rege, cu a sa modestă regină. Cu un parlament și o cancelarie cu o politică socialistă, aservită bunăstării și liniștii suedezilor și migranților săi. Este acea țară ideală, care nu are nici șomeri, nici săraci și nici cerșetori “autohtoni”. Doar cei veniți din cu totul alte lumi și culturi.
Ne învață cum, în ea, nimeni nu câștigă lunar mai mult decât zece dintre salariile celui mai bine plătit lucrător al Uzinei de Automobile BMW. Venitul acestuia fiind, în medie, egal cu 3.000 de euro, pentru un total de 24 de zile lucrătoare, a câte 8 sau 6 ore fiecare. Cum că blonzii ei locuitorii se comportă “enervant” de gospodărește și de ecologist cu întinsele lor păduri, ghețari, fiorduri, insule, mări, râuri și fluvii cu ape limpezi ca cristalul și reci ca cleștarul.
Și cu toate aceste ispite-ispititoare de bunăstare și liniște sufletească, eu unul nu aș pleca nicăieri din prost-gospodărita, din mult furata și din mereu certata mea țară est-europeană. Nu de alta, dar la toate cele puține bune și multe rele ale sale am contribuit și eu, vreme de peste 84 de ani. Și apoi, în care colț de lume aș mai avea în fața ochilor și în înțelegerea minții mele Delta Dunării și Marea Neagră, Curbura Carpaților, lungimea și înălțimea Mărginimii Sibiului, apele Jiului și Oltului, Mureșului și Târnavelor, Crișurilor și Someșurilor, Siretului și Prutului, pământurile colinare ale Ardealului-Transilvan și țării Moților, Lăpușului și Maramureșului, mănăstirile Sucevița, Voroneț, Nicula, Râmeț și Sâmbăta de Sus, ținuturile Brașovene, Năsăudene, Argeșene, Mehedințene, Dâmbovițene, Ialomițene, Tulcene și Gorjene, Cheile Bicazului și Turzii, Sarmisegetuza Regia, dacică și romană, Castelul Huniazilor și cetățile medievale, cu bisericile lor fortificate din Sighișoara, Cisnădioara, Bistrița, Criț, Biertan, Valea Viilor, Moșna și Alma Vii, versurile-fredonate ale lui Eminescu, Coșbuc, Goga și Păunescu, Rapsodiile lui Enescu și Balada lui Porumbescu; cântecele patriotice ale lui Sava Negrean-Brudașcu, Veta Biriș, Sofia Vicoveanca și Nicolae Furdui-Iancu; doinele și purtatele regretaților taragotiști Pavel Tornea și Dumitru Fărcaș, ca și imaginea de Măreție și Frumusețe a Catedralei Neamului, stătător în ceea ce ar fi trebuit să fie România. Un adevărat Rai pe Pământ al “Grădinii Maicii Domnului”.
