În calendarul Ortodox, sâmbătă, 2 noiembrie, sunt amintiți “Moșii de toamnă”, o zi de pomenire a moșilor și strămoșilor noștri. În această zi, potrivit unei hotărâri a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, pe tot cuprinsul Patriarhiei se oficiază în Biserici și cimitire Slujba Parastasului pentru cei adormiți din neamul nostru, se duc la biserică și se împart la morminte mâncăruri, fructe, în unele locuri haine și vase de lut.
De ce se face pomenirea morților? Pentru că prin aceasta ne rugăm lui Dumnezeu ca, pe de o parte, El să-și aducă aminte pururi de cei adormiți, cum s-a rugat tâlharul pe cruce: “Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta”, iar, pe de alta, noi, cei vii, să păstrăm o neîntreruptă aducere aminte de dânșii, să nu-i lăsăm în uitare, ci să-i pomenim totdeauna, rugându-ne pentru dânșii.
Pomenirea morților se face fie cu parastas și Liturghie, fie ducându-se numai colac și vin la mormânt, unde preotul face parastasul pe scurt și stropește mormântul cu vin. Când parastasul este precedat de Liturghie, se face pomenirea adormitului la Proscomidie. Uneori pomenirea este însoțită de mese sau pomeni și se împart, mai ales la șase săptămâni și la un an, diferite lucruri de pomană pentru sufletul celui trecut în veșnicie.
Potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe și Greco-Catolice, se face pomenirea adormiților întru Domnul prin slujbe și rugăciuni la următoarele soroace: ziua a treia - care corespunde cu ziua înmormântării, ziua a noua și ziua patruzecea după moarte; la trei, la șase, la nouă, la douăsprezece luni după moarte; apoi în fiecare an în ziua morții, până la împlinirea a șapte ani de la moarte. Toate soroacele de pomenire a morților încep a se calcula din momentul morții și nu de la înmormântare, căci din momentul morții sufletul intră în grija lui Dumnezeu Care rânduiește judecata particulară.
Pomenirea la trei zile după moarte se face în cinstea Sfintei Treimi, întru care ne mântuim și în amintirea Învierii celei de a treia zi a Domnului. La nouă zile se face pentru ca răposatul să se învrednicească de părtășia cu cele nouă cete îngerești sau cele nouă cete ale sfinților, și în amintirea Ceasului al nouălea, când Domnul Iisus, pe cruce, a făgăduit tâlharului Raiul. La patruzeci de zile în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, pentru ca tot așa să se înalțe și sufletul nostru la cer.
La trei, șase și nouă luni, în cinstea și slava Sfintei Treimi. La un an, după pilda creștinilor din primele veacuri, care prăznuiau în fiecare an ziua morții martirilor și a sfinților, ca zi de naștere a lor pentru cealaltă viață. Termenul de 7 ani, când se face ultima pomenire anuală a celor adormiți, este un număr sfânt, amintind de cele șapte zile ale creației.
Explicația fiziologică pentru pomenirea celor adormiți se bazează pe analogia cu fazele prin care trece descompunerea trupului omenesc până la completa lui putrezire: în a treia zi după moarte, fața mortului începe să se desfigureze; în ziua a noua, trupul începe să se strice, afară de inimă; la 40 de zile se pierde și inima. Conform acestei interpretări, procesul descompunerii fizice urmează invers procesului zămislirii și formării trupului omenesc în pântecele mamei: în a treia zi se formează inima, în a noua zi se fixează la trup, iar în a patruzecea zi se alcătuiește desăvârșit trupul. Pomenirea se face la șapte ani, pentru că atunci trupul omului e cu totul prefăcut în țărână.
În credința populară, pomenirea adormiților în Domnul este pusă pe vămile văzduhului, prin care va trece sufletul până să ajungă la cer. În ziua a treia, sufletul se înalță la cer și în primele trei zile după moarte el ar da târcoale trupului. În cea de a noua zi, sufletul se înfățișează a doua oară lui Dumnezeu în cer pentru a se închina, după ce a vizitat Raiul. În a patruzecea zi are loc judecata particulară a fiecărui suflet după peregrinarea de 40 de zile prin vămile văzduhului, prin rai și prin iad.
În județul Mureș există obiceiul ca de “Moșii de toamnă” rudele celor adormiți întru Domnul să meargă la cimitir, cu flori și lumânări, cu o prescură și vin. Preoții ortodocși și greco-catolici vor oficia Slujba Parastasului pentru toți cei trecuți în veșnicie din neamul nostru, cu molitva de dezlegare “Dumnezeul duhurilor și a tot trupul”, urmată de rugăciunile de iertare, prin care preotul roagă pe Dumnezeu să dezlege sufletul celor adormiți, de orice blestem sau afurisanie, să le ierte tot păcatul sufletesc și trupesc, pentru ca sufletele lor să se odihnească împreună cu drepții, iar trupul să se dea înapoi firii, desfăcându-se în cele din care a fost alcătuit.
“Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți întru nădejdea învierii și a vieții celei de veci și-i odihnește pe dânșii, Dumnezeul nostru, unde strălucește lumina feței Tale”.
