AVRAM IANCU - roman apărut în colecția “Restituiri”, Editura CECONI - 2018, autor Ovidiu Hulea (1892-1952), despre care, cu siguranță, puțini au auzit, a fost prezentat la Casa Iancului, miercuri, 6 noiembrie, de dr. Nicolae Ploeșteanu.
Ovidiu Hulea, publicist, scriitor, poet, prozator, gazetar, strănepotul preotului Maxim Hulea, participant direct la Revoluția de la 1848 din Transilvania alături de Axente Sever, și nepot a lui Ioan Hulea, împreună cu care a fost la Marea Adunare din 1 Decembrie de la Alba Iulia, a dorit să scrie o carte despre Avram Iancu, alături de principalii săi colaboratori, pentru a cinsti astfel memoria acestora și a rudelor sale.
Așa se face că în perioada anilor 1936-1938 acesta se află în Apuseni, unde adună un număr impresionant de date, documente, mărturii despre Avram Iancu și apropiații săi, pe care le ordonează, le sintetizează, după ce le completează cu alte documente culese din tot Ardealul. Începe să scrie capitol după capitol, iar când ajunge la Capitolul XII (1945) paralizează, nu își mai revine, nu mai continuă scrisul și moare în 1952, fiind îngropat la Aiud. Manuscrisul se pierde, dar este regăsit de prof. Mircea Cenușe din Aiud, care îl dactilografiază în parte și îl publică sub forma lui inițială de roman, în anul 2018, într-o ediție limitată, cu marea contribuției a Despărțământului ASTRA Aiud.
Romanul ar putea fi oricând transpus în piesă de teatru sau film, deoarece este scris într-un limbaj plastic, atrăgător, cu iz arhaic, are dialoguri savuroase, portrete ale tuturor eroilor revoluției ardelene, are dinamică, intrigă, idile, crime, urzeli, diplomație, descrieri minuțioase ale vieții sociale, politice, din foarte multe localități (Târgu-Mureșul cuprinde mai mult decât un sfert din carte) etc., etc.
Figura centrală a romanului este Avram Iancu, alături de principalii săi colaboratori. Este descris exact modul în care s-au plănuit și s-au desfășurat principalele momente ale revoluției ardelene, toate pe bază de materiale, documente istorice autentice, documente care, de acum înainte, vor trebui încă cercetate, adunate, ordonate pentru a ști mai multe despre Iancu și revoluția condusă de el.
Romanul, ajuns la capitolul XII (restul materialelor, documentelor, manuscriselor - posibil a fi pe undeva, prin bibliotecile ardelene, nedescoperite încă), oglindește cu fidelitate și descrie cronologic începutul revoluției, evoluția conflictului dintre revoluționarii români și cei maghiari, separarea lor în final, când obiectivele acestora au devenit contradictorii. Credem că, atât cât e (266 de pagini A4), acest roman ar trebui să se regăsească în casa fiecărui român ardelean, atât ca document istoric, cât și material însuflețitor de mari și puternice sentimente patriotice.
Expunerea domnului dr. Nicolae Ploeșteanu a antrenat la discuție întreaga asistență, generând completări și propuneri interesante.
