ISAIA PUSTNICUL

Isaia Pustnicul este al șaptelea scriitor al primei cărți filocalice.

“Autorul celor 27 de capete «Despre păzirea minții» nu este Isaia, care a trăit pe la anul 370 și despre care vorbesc Rufinus și Palladius, cum admite și notița biografică din Filocalia greacă, ci un monah cu același nume din pustia sketică a Egiptului, apoi din pustia de lângă Gaza Palestinei, care s-a împotrivit Sinodului din Calcedon, iscălind «Enoticon-ul» împăratului Zeno la 482, și care a murit la anul 488. Acest lucru l-a dovedit Kruger pe baza scurtei biografii ce i-a închinat-o acestui Isaia mai tânăr Zaharia Retorul și care a fost publicată la 1870. De la el au rămas 29 de cuvântări, care nu erau cunoscute până de curând decât într-o traducere latină de la 1574 a lui P. Fr. Zinus, după un manuscris grec neidentificat. Abia în 1911 a fost publicat un text grec original al lor, în Ierusalim, de călugărul Augustin. Dar acest text nu-l avem la îndemână. Aceste cuvântări adresate unor monahi tineri tratează despre virtuțile principale ale vieții ascetice și au o căldură și o densitate care arată că izvorăsc dintr-o experiență proprie. Ele n-au în ele nicio eroare hristologică, de aceea au fost foarte mult citite. Din aceste cuvântări s-au păstrat mai multe excerpte. Așa sunt cele 19 capete publicate în Migne. Gallandi a identificat textul tuturor acestor capete în cele 29 de cuvântări și a arătat la note din ce cuvântare e luat fiecare. Cele 27 de capete «Despre păzirea minții», cuprinse în Filocalie, alcătuiesc și ele un astfel de extras, care nu ne dă decât o idee aproximativă despre frumusețea gândirii ascetico-mistice a lui Isaia. Dintre ele am identificat câteva între cele 19 capete Despre asceză și isihie din Migne, care, la rândul lor, au fost identificate de Gallandi în textul celor 29 de cuvântări. Iar pe altele le-am identificat numai în cele 29 de cuvântări. În total am reușit să identific 15 capete din 27. Dar cred că s-ar putea găsi și celelalte 12 în textul acelor cuvântări”. (Filocalia sfintelor nevoințe, ediția jubiliară, București, 2017, pag. 469-471).

Lasă un comentariu