ȘI LA PRODUSE TRADIȚIONALE, ROMÂNIA ESTE TOT ULTIMA DIN U.E.

Distribuie pe:

“România are cele mai puține produse tradiționale atestate la nivelul U.E. Astfel, dintre cele 1.440 de produse atestate tradițional, la nivel european, doar șase sunt românești, după ce, în 2018, erau doar cinci”, precizează Mihai Paul în revista Capital.

Care sunt aceste produse: Magiunul de Topoloveni, Scrumbia afumată de Dunăre, Salamul de Sibiu, Telemeaua de Ibănești, Novac de Bârsa și vinul de Însurățel, de fapt primul vin românesc recunoscut la nivel de Uniune Europeană. Deci, România are mult de recuperat la produsele protejate în UE, dacă ne-am compara cu Franța, Italia, Spania care au tradiție la acest capitol important al vânzării de mărfuri ce aduc venituri mari la bugetele lor.

Pe lista de așteptare se află, încă din anul 2005, 800 de produse tradiționale, să fie recunoscute și “omologate”, însă au reușit să fie recunoscute doar șase, pe care le-am menționat deja. Între ele se află Telemeaua de Vaideeni (județul Vâlcea), Brânza de burduf de Bran, Gem de rabarbăr, Brânză de Gulianca, Salată de litaică cu icre de știucă, Virșli de Hunedoara, Pâine de Pecica, Salam de Nădlac, Slănina de Turda, Usturoiul de Copălău, Ceapă de Pericei, Șuncă Ardelenească, Varză de Topalău, Bere nemțeană, Cobză cu păstrăv afumat de Valea Putnei, Covrigul muscelean, Prune afumate de Sâmburești, Cârnați oltenești, Mere de Voinicești etc. Asociația din Tulcea a depus documentația pentru Salată tradițională de icre de crap sau Plăcintă dobrogeană.

Pe lista scurtă se află deja la Comisia Europeană documentațiile pentru patru produse autentice românești, care așteaptă să obțină protecția UE, între care Telemeaua de Sibiu și Cașcavalul Săveni. Ministerul Agriculturii speră ca până în 2020 să obțină, la încă 20 de produse tradiționale, atestarea. De menționat că, producătorii din România nu s-au înghesuit să-și depună documentația pentru înregistrarea produselor tradiționale, neluând în seamă că avantajele pe care le-ar obține sunt mari. De ce? Pentru că produsele înregistrate în UE, devin o atracție importantă, pentru turiștii străini și cei români, înspre regiunea în care se produc. Un alt avantaj, deloc de neglijat, e acela că producătorii pot obține fonduri europene avantajoase, pentru a crește calitatea (și a ușura) procesarea produselor, să le crească vânzarea lor pe piață.

Multe din țările Uniunii Europene, incomparabil, stau bine în privința înregistrării și protejării produselor proprii. De exemplu, Portugalia are peste 60 de astfel de produse, la nivel internațional, printre care zeci de sortimente de vinuri și brânzeturi. Italia are 138 de produse atestate la nivelul UE, multe dintre ele sunt celebre, ca oțetul balsamic de Modena și Reggio Emilia sau Gorgonzola etc. Anglia are 39 de produse atestate, printre care 10 tipuri sunt din carne. Scoția are 14. Vecinii noștri unguri au deja 16 produse protejate la nivel UE, mai ales la salamuri și cârnați picanți. Mai mult, au certificat și brânza dulce de vaci, sub numele de “Rogos turo”.

Polonezii, încă din 2007, au certificat brânzeturi sub denumirea “bryndza podhalanska”, adică brânză de Polonia.

România este la mare concurență cu Bulgaria, țări cărora abia în 2011 li s-au recunoscut primele produse protejate. Totuși, bulgarii au deja 8 produse atestate la nivelul Uniunii Europene, iar Croația are 16 produse protejate, în timp ce România numai șase. Polonia stă cel mai bine din regiune, din acest punct de vedere.

În concluzie, nu e simplu să te impui pe piața UE cu produse unicat, însă nici Ministerul nostru al Agriculturii nu s-a “omorât” pentru a obține atestarea produselor specifice românești, la nivel de Uniune Europeană, de exemplu țuica de prune pe care au atestat-o ungurii sub numele de palinka. În acest timp, fostul ministru Petre Daea s-a ocupat, pe la UE, cu stârpirea cormoranilor care îi mănâncă peștii din bălțile concesionate de la Ministerul pe care l-a condus, până de curând, pentru 49 sau 99 de ani (de fapt pe numele fiicei sale), la un preț de pomină.

Lasă un comentariu