Cât de actuale sunt cuvintele rostite de Emil-Aurel Dandea, în urmă cu mulți ani, respectiv în zilele de 31 octombrie - noiembrie 1928, de la tribuna Parlamentului României, când spunea: “Ei (revizioniștii unguri, n.n.) au văzut că în statul român se pot face multe și au ajuns la convingerea că este un sat fără câini, atunci și-au zis: să-i dăm drumul că putem trece și la obrăznicia aceasta”.
***
În fiecare an, la început de septembrie, nouă, celor mai în vârstă, ni se face pielea de găină când ne aducem aminte de evenimentele tragice petrecute în acele zile triste, petrecute în 1940, când Ardealul de nord a fost ocupat de Ungaria horthystă, în urma Diktatului de la Viena. Au trecut mulți ani de atunci, iar acele întâmplări dureroase pentru neamul nostru românesc ar fi trebuit să fie demult aruncate în lada de gunoaie a istoriei.
Iată că nu s-a întâmplat așa, fiindcă iredentismul și revizionismul unguresc continuă să se manifeste cu aceeași intensitate, “fiindcă misiunea noastră este aceea de a restabili hotarele milenare ale Marii Ungarii”. Începând din 1920, de la Budapesta răsună într-una aceeași și aceeași arie revizionistă, preluată de la cei care în 5 noiembrie 1920, îmbrăcați în haine negre și purtând semne de doliu, ridicați în picioare au strigat, repetat: “nem, nem, soha!” De atunci și până astăzi revizionismul unguresc strigă, spre a fi auzit de toată Europa: “Pretindem hotarele noastre milenare, pretindem munții care au înconjurat patria maghiară! Vom muri dacă va trebui, dar nu vom avea liniște până când nu ne vom recâștiga țara!” Cu aceste sloganuri, revizioniștii unguri cutreieră Europa, spre a-și câștiga aderenți. Cu aceste sloganuri vin și în România, unde, fără rușine și fără frică, vor să ne lămurească despre ceea ce s-a întâmplat la Trianon.
Un astfel de emisar al revizionismului și iredentismului maghiar a hoinărit prin Ardeal, spre a ne da “lecții” despre “Ceea ce toată lumea ar trebui să știe despre Trianon”. Așadar, istoricul ungur Tompa Laszlo a vorbit tuturor celor ce au vrut să-l asculte și care, după cum a precizat autorul, “s-au săturat de minciuni, de falsificarea istoriei, care vor să afle adevărul și vor să schimbe ceva”.
A hoinărit, spuneam, pe unde a dorit și a vorbit tot ce a vrut, fără să-l supere cineva în vreun fel, fără să-l întrebe cineva ceva, fără să-i amintească că, din întâmplare, se află în România, iar spusele sale aveau o țintă precisă, îndreptată împotriva acesteia, ca stat național, unitar, indivizibil și suveran!
Aflând despre toate acestea, m-am întrebat dacă o fi o simplă întâmplare faptul că preumblarea “nevinovată” a individului respectiv a avut loc chiar în zilele în care s-au împlinit 79 de ani de la acel septembrie negru, în care armata horthystă, “victorioasă” fără luptă, a invadat Ardealul de nord, semănând groaza și teroarea între românii ardeleni. Atunci “mândrul pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică Golgotă, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt închiși cu sutele, cu miile, sunt bătuți, sunt torturați în mod cumplit. Asasinatele și execuțiile se țin lanț, și toate acestea doar pentru unica vină a nenorocitelor victime de a se fi născut români”. Așa scria gazetarul secui Ferenczi Gyorgy, în octombrie 1940, în cartea întitulată “Golgota în Transilvania”.
Așa s-a întâmplat când bandele de ucigași ai lui Horthy Miklos au năvălit în Ardeal, transformându-l “într-o amarnică Golgotă”, punând în aplicare ideologia barbară a fascismului maghiar, cuprinsă în broșura “Nincs Cegyelem” (Nu există îndurare), scrisă de descreieratul Ducso Csaba: ,,Voi suprima pe fiecare valah și atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură naționalitate, cea maghiară, națiunea sângelui meu”.
Celor care am trăit acele evenimente, acestea ni s-au înscris pentru totdeauna în memorie. Cu toate acestea, am dori să nu ne mai amintim de ele, dar mai ales să nu le mai trăim, nici noi, nici generațiile ce vor veni după noi. Din păcate, mai sunt destui cei ce vor cu orice preț să reîntoarcă roata istoriei. Între ei și acest istoric, Tompa Laszlo, bântuit, se vede, de nălucile trecutului, visând la acele vremuri demult îngropate în negurile tulburi ale istoriei, când acea “Ungarie istorică” a constituit un factor continuu destabilizator în Europa, prin promovarea unei politici externe cu caracter expansionist, cotropitoare de noi teritorii, pentru a-și putea menține cu orice preț privilegiile, iar după pierderea acestora, pentru a și le recupera, folosind în acest sens cele mai abjecte mijloace, asociate cu o propagandă naționalist-șovină și revizionistă.
Asta a făcut și istoricul Tompa Laszlo în timpul turneului său propagandistic și iredentist prin orașele din Ardeal. El voia să ne facă să înțelegem că Trianonul a fost o uriașă greșeală comisă de reprezentanții marilor puteri (Antanta) învingătoare în Primul Război Mondial, față de Ungaria. Că această “nedreptate istorică” ce i s-a făcut trebuie îndreptată. El, ca reprezentant al revizionismului maghiar, nu poate accepta că “Regatul Ungariei s-a descompus într-o largă măsură în părțile sale componente înainte de a începe lucrările Conferinței de Pace (...) fiindcă Ungaria nu a fost decât un conglomerat artificial de neamuri diferite și, în unele cazuri, ostile”.
Iredentismul maghiar, îmboldit de ideile revizioniste, care îl stăpânesc și pe Tompa Laszlo, nu poate înțelege “că nu Antanta a fost cea care a dezmembrat Ungaria, că această dezmembrare s-a produs sub presiunea factorilor interni pe care evenimentele externe au făcut-o irezistibilă”.
Turneul revizionist al lui Tompa Laszlo s-a desfășurat din inițiativa organizației extremiste “Mișcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate” (cu referire la organizarea administrativă a Ungariei Mari). Este aceeași organizație care, în 2010, la 11 septembrie, când s-au împlinit 70 de ani de la intrarea trupelor horthyste în Ardealul de nord, a pus la cale o manifestare iredentistă cu ocazia căreia un husar pe un cal alb, asemănător celui încălecat de Horthy în 1940, și-a făcut intrarea triumfală în Miercurea Ciuc. Conducătorul organizației, Szocs Csongor, a declarat, fără nicio reținere, că 11 septembrie 1940 este o dată importantă, fiindcă atunci honvezii maghiari au cucerit Ardealul, iar “țelul nostru este ca Ardealul să se unească cu Ungaria”. Acesta este țelul visat de întreg iredentismul revizionist maghiar - o boală de care acesta nu se poate vindeca, în pofida realităților europene ale secolului 21.
