Sf. Maxim Mărturisitorul este al optulea scriitor filocalic și primul din volumul II al Filocaliei românești, volum dedicat în întregime lui.
Sf. Maxim Mărturisitorul s-a născut în anul 580 la Constantinopol, dintr-o familie nobilă. În anul 610, împăratul Heraclie îl numește în funcția de secretar imperial. Aici nu rămâne mult timp, pentru că după 3 sau 4 ani intră în mănăstirea Crysopolis, de lângă Constantinopol. În 632 pleacă în Africa, unde începe încet lupta cu monofiziții, luptă în care Sf. Maxim se angajează cu toată puterea, începând cu anul 638, când după moartea patriarhului Sofronie, Sf. Maxim devine conducătorul acestei lupte.
Între 642 - 645 el dezvoltă în Africa o activitate intensă pentru întărirea episcopilor împotriva ereziei. În această vreme, poartă mai multe dispute cu episcopi eretici, participă la mai multe sinoade în Africa pentru osândirea monotelismului, apoi în 646 merge la Roma, unde reușește convocarea sinodului de la Lateran, care, de asemenea, condamnă monotelismul.
În urma acestor acțiuni, în anul 653, Sf. Maxim este arestat și exilat, în anul 655, în Bizya, Tracia, iar de aici în Perberis. În anul 662, refuzând a nu mai vorbi de cele 2 firi ale Mântuitorului, împreună cu alți doi pătimesc tăierea limbii din rădăcină și a mâinii drepte, pentru a nu mai putea propovădui adevărul dumnezeiesc, nici cu limba și nici cu scrisul. De aici au fost trimiși într-un alt exil, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde Sf. Maxim trece la Domnul în 13 august, la vârsta de 82 de ani.
Scrierile Sf. Maxim sunt următoarele: “Cuvântul ascetic”; “Cele 400 de capete despre dragoste”; “Întrebări, nedumeriri și răspunsuri”; “Tâlcuirea Psalmului 59 “; “Cele 100 de capete gnostice”; “Cele 4 epistole către Ioan”; “Ambigua” - partea a doua; “Epistola 40 “; “Răspunsuri către Talasie”; “Mystagogia”; “Scurtă tâlcuire la Tatăl nostru”; “Cele 200 de capete despre cunoștiința de Dumnezeu și iconomia întrupării Fiului lui Dumnezeu”; “Ad Theopemptum Scholasticum”; “Opuscula theologica et polemica”; “Discuția cu Pyrrhus”; Colecția de scrisori - 45 la număr.
Putem spune în ceea ce privește învățătura Sf. Maxim, că scrisul lui este o sinteză personală a marilor curente filosofice ale antichității și a principalelor idei patristice. În scrierile Sf. Maxim se dă o importanță deosebită omului, lumii și lui Dumnezeu. Tema Sf. Maxim este urcușul omului spre îndumnezeire. Din tot sistemul Sf. Maxim, se desprinde o mare încredere în fire și în rațiunea firească.
“Mistica Sf. Maxim este o mistică hristologică,..., în care lumea intră și se valorifică pentru veci, în toată amploarea ei” (Filocalia, vol. II, București, 2017, pag. 26 ).
