Fiindcă din orașul nostru nu prea avem ce să scriem despre perioada aceasta, unele spectacole din centru ținându-se în altă dată decât cea specificată, cu aceiași cântăreți cunosuți pentru neseriozitatea lor repetată, ca și aceiași organizatori neprofesioniști, iar de la ansamblul Mureșul, recent, jumătate din spectatori s-au împărțit în prima parte și jumătate în a doua, fiindcă, inutil, directorul adjunct și-a cerut scuze că sala e prea mică, la un spectacol susținut de copii în majoritate, am ales ca subiect o documentare istorică și religioasă despre sărbători. Așa cum biserica Harvest explică faptul că, din păcate, lumea a uitat că în această lună ar trebui sărbătorit Isus și nu Moș Crăciun, iar Noul Legământ, de asemenea, evanghelic, remarcă faptul că până și magii nu sunt biblici, toți creștinii adevărați cam știu despre nonvaloarea din punct de vedere creștin a acestor sărbători. Mircea Eliade explică sărbătoarea noului an ca fiind de origine babiloniană. Regele iranian a conceput și a clădit Persepolis ca o capitală rezervată anului nou, deși fără importanță strategică. Nawroz, ca orice scenariu al ritualului de anul nou, înnoia lumea prin repetarea simbolică a cosmogoniei. Concepția le era familiară indoeuropenilor, sub ahemenizi, scenariul suferise și influențe mesopotamiene. Oricum ar fi, conform sursei, sărbătoarea de Anul Nou se desfășura sub egida lui Ahura Mazda, reprezentat hieratic, pe mai multe porți la Persepolis, în Iran. Cosmogonia comporta lupta victorioasă a unui zeu sau erou mitic împotriva unui monstru marin sau a unui dragon, de exemplu Indra-Vrtra, Baal-Yam, Zeus-Typhon etc. S-a demonstrat că un scenariu analog exista la indienii vedici și în Iranul antic. Lupta eroului Thraetona împotriva dragonului Azi Dahaka, la care face aluzie Avesta Yast, este povestit ca lupta regelui Faridun împotriva unui uzurpator străin, dragonul Azdahak, care le răpise și se căsătorise cu una din surorile suveranului legitim, Jamsed. Faridun, precum Thraetona, iese învingător, îl ucide pe dragon, eliberează și ia în căsătorie, la rândul său, pe cele două prințese captive. Tradițiile târzii precizează că regele l-ar fi învins, de Anul Nou, pe Azdahak. Așadar, aceasta sărbătoriți de anul nou! Eroii și regii iranieni sunt vestiți ca omorâtori de dragoni. De exemplu, legenda lui Ardashir. Regele iranian era responsabil de conservarea și regenerarea lumii. Zarathustra aștepta Renovarea universală prin intermediul bunei religii. Orice preot zoroastrian credea că anticipă, prin sacrificiile sale, transfigurarea eshatologică, iar Saoshyant îl va săvârși în chip definitiv la înnoirea finală.
Fenomenul e cunoscut în alte părți ca prințul Siddharta care a devenit Buddha și soteriologia lui a înlocuit-o pe cea a brahmanilor. Problema magilor e a sciților. Mazdeismul ahemenizilor despre Xerxes, fiul lui Darius, a interzis în tot imperiul său cultul pentru daeva, dar în inscripțiile din 405-359 inscripțiile lui Arthaxerxes, Mithra și Anahita apar alături de Ahura Mazda, spiritele citate fiind și Amesa spenta. Așadar, magii erau un trib aborigen de vrăjitori și necromanți, răspunzători de degradarea zoroastrismului, misionari ai Iranului occidental. Herodot spunea că ei interpretau visele, psalmodiau o genealogie a zeilor. Tot Herodot a transmis despre iranienii de nord, sciții. Regăsim zeul cerului, Papaios, Mithra, Helios Appolon, Ares, zeul războiului, zeița pământului și Afrodita Ourania, istoricul grec afirmă că sacrificiile umane și animale însoțeau înmormântarea regilor, una din concubine, servitori, cai, era șamanic caracterul unui asemenea rit, sciții aruncau semințe de cânepă pe pietre înroșite de foc și fumul îi făcea atât de feriți încât urlau de plăcere, experiențele extatice fiind de origine zoroastriană. Așadar, înainte să faceți urări sau să vă faceți program de anul nou, întrebați-vă dacă merită și, mai ales, pe cine sărbătoriți.
Dacă credeți că pe Iisus de Crăciun, încă e bine. Dacă nu, mai bine recunoașteți că nu creștinismul vă îndeamnă să țineți sărbători... păgâne! Ca atare, documentați-vă de unde provin ele, de fapt. Răspunsul e simplu.
Conform celor citite și citate, din... ocultism.
