Blasfemie
Mucius Scaevola n-a fost fratele meu.
El nu și-a jertfit decât dreptul său
braț.
Eu, neavând mai de preț
decât inima,
pe ea am sortit-o flăcării,
dar n-a ars de tot:
un ciob mai pâlpâie
în casa înghețată a trupului
coborâtor
din 'naltul fumegând
al Crucii.
Șah la rege
Ninge cu sori peste sufletul meu.
O fi departe,
aproape,
acel Dumnezeu?
O, cât aș vrea
să-i decojesc,
alb și subțire,
trupul de stea,
până la miez,
până la
inima
incendiind
poemul-lumină,
iubirea
cea limpezită de tină!
Aud lebăda
în roșul amurg -
cântecul trecerii
de pe urmă.
Cocorii străpung văzduhul de nea,
fiarele urlă
și scurmă.
Nu deslușesc fereastra,
e troienită de vis.
Veni-va curând și-nălțarea -
ori,
poate,
căderea-n abis?
În dulce sunet de clavir
Copiilor mei
Cu moartea pre moarte călcând,
am zămislit -
după chip și-asemănare -
lut cântător
și-aripă de-oțel
în vibrare,
în dulce sunet de clavir.
Carne din carnea mea
sfâșiată,
inimă din inima
dumicată
de-a mărilor sare
în dulce sunet de clavir.
Cădere liberă
Așteaptă, călătorule!
Voi coborî
nu peste mult
în țărâna cu mireasmă păgână
de grâuri prea coapte,
ca noaptea nebună a trecerii
peste moarte.
Nu bea toată otrava din cupa aceea,
lasă-mi și mie un strop,
să fiu aidoma surdului,
la Potop!
Nu mă grăbesc,
deși mă cheamă
glasuri de clopote mari,
de aramă.
În spatele oglinzii află-mă,
căutător al pulberii perlei
zdrobite-n furtuni!
Pax vobiscum!
așteaptă s-audă inima mea.
Află-mă și
sărează-mi chipul
cu lacrima ta!
(Din volumul trilingv - română/engleză/ franceză Amor prohibit /Forbidden Love / Amour interdit Editura Vatra Veche, Târgu Mureș, 2015
