SECVENȚE LUDUȘENE

Distribuie pe:

RECITAL DE COLINDE

Duminică, 22 decembrie 2019, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, reghineanul interpret de muzică populară și muzică religioasă, Florin Vos, va susține, în Biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, din Parohia Ortodoxă II, un recital de colinde și pricesne, slăvind Sfânta Naștere a Domnului Hristos. Sunt invitați să participe și enoriași din celelalte parohii ludușene.

 

DARURI DIN SUFLET, DE NAȘTEREA LUI HRISTOS

Concertul caritabil de muzică populară și religioasă, care a avut loc la Casa Orășenească de Cultură, sâmbătă, 14 decembrie 2019, la inițiativa și în organizarea domnului Ovidiu Baghiu, șeful CRRN Luduș, a fost o reușită pe toate planurile. Organizatoric, proiectul s-a dovedit a fi fezabil, în întregul său, deși în momentul demarării unii colaboratori și parteneri nu erau convinși de reușita lui deplină. Calitativ, sub aspectul repertoriului, al scenografiei și regiei concertului, reușita s-a datorat în mare măsură implicării în proiect a Centrului Județean pentru Cultură Tradițională și Educație Artistică Mureș, prin specialiștii săi cei mai buni, actorul și directorul Iulian Praja și a soției sale, doamna Anca Branea, absolventă a Academiei de Muzică”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, experimentată organizatoare de evenimente culturale, folosirii, în premieră, la Luduș, a jocurilor de lumini și umbre, atât pe scenă, cât și în sală, dublării spectacolului scenic real, cu imagini filmate și proiectate electronic, virtual. Interpretativ, garantat de calitățile vocal-interpretative ale soliștilor invitați, reprezentativi pentru zonele etno-folclorice în care au crescut, cu vocea educată prin studii universitare și în mari spectacole. În numărul de marți, 10 decembrie 2019, al ziarului “Cuvântul liber”, i-am numit pe toți. Nu știam atunci ceea ce știu acum: fiecare a fost ales și invitat personal de directorul Iulian Praja; ca să ajungă la Luduș, unii au parcurs peste o sută și chiar două sute de kilometri; cunoscuta creatoare și interpretă de pricesne, Oana Bozga Pintea a urcat pe scenă și a colindat, deși, însărcinată în luna a noua, clipa nașterii celui de-al doilea băiețel al său bătea la ușă; îndrumate de oameni pricepuți și cu suflet creștin, persoane cu vizibile dizabilități au reușit să danseze, impecabil, vals și tango, echipați în costume de gală și manevrând scaune cu rotile, să respecte rigorile dansului ritmic, să cânte la instrumente muzicale, să vină la Luduș încărcați cu diplome, trofee și premii obținute în țară, în Olanda, în Coreea de Sud, să fie joviali dascăli în arta socializării și afirmării propriilor calități umane. Respectului pentru calitatea actului de cultură, pentru prestanța neobositului om de acțiune în sprijinul semenilor mai puțin norocoși în viață (toți vorbitorii l-au numit pe Ovidiu Baghiu), pentru un întreg colectiv de specialiști care asigură casă, masă, îngrijiri medicale și umane, la standarde europene, celor 80 de beneficiari de la CRRN Luduș. Beneficiului pentru noile proiecte ale domnului Ovidiu Baghiu, din perspectiva condițiilor de viață și tratament, de petrecere plăcută a timpului liber și al sezoanelor turistice, de cultivare a încrederii în sine și a respectului de sine, de reîncadrare în viața socială, de care să se bucure cei defavorizați de soartă. Eficienței proiectului, concretizată, la vedere, prin mari donații, prin prezența la spectacol a zeci de oameni de afaceri și a sutelor de milostivi ludușeni, dispuși să-i ajute, fiecare după puterile sale, pe beneficiarii Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică din orașul Luduș.

 

DIN LUDUȘ, DARURI PENTRU COPII DIN KENYA

Marți, 17 decembrie, miercuri, 18 decembrie, și joi, 19 decembrie 2019, în spațiul Târgului “Poveste de Crăciun, la Luduș”, din Piața centrală a orașului, a avut loc o nouă acțiune caritabilă. De această dată, ca parte a “Proiectului Kenya”, inițiat de preotul greco-catolic Sorin Russu. Proiectul vizează, în principal, transportul de apă potabilă pentru comunitățile umane creștine din Deșertul Chalbi-Kenya.

Componenta educațională a Proiectului Kenya constă în colaborarea dintre cei 736 de elevi, din clasele pregătitoare și din clasele I-VIII ale Școlii Gimnaziale “Ioan Vlăduțiu” (director, prof. Adrian Banea), Luduș, și cei aproximativ 500 de elevi ai Școlii Primare din localitatea kenyană Hurrihills Marsabit.

În perioada pregătitoare, elevii ludușeni au confecționat, sub îndrumarea cadrelor didactice, ornamente de Crăciun. Acestea au fost vândute prin căsuțele de lemn puse la dispoziție de Primăria orașului. Banii rezultați vor fi schimbați în valută forte și virați, ca donație, școlii din Hurrihills Marsabit. O parte din bani vor fi folosiți pentru asigurarea mesei creștine din Ziua Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos și pentru cumpărarea pachețelelor cu dulciuri pentru acasă.

Prin această acțiune caritabilă, participanții și-au exersat darul divin al milosteniei.

 

“AVEȚI RĂBDARE! REVOLUȚIA VINE LA LUDUȘ, PESTE 15 MINUTE!”

În zilele de început ale revoltei românești anticomuniste, din Decembrie 1989, în multe familii din Luduș se asculta, în surdină, Radio Europa Liberă. Printre ludușenii cei mai interesați de evenimentele de la Timișoara, o figură aparte a fost medicul internist Chișu Iov Ionel. Seri la rând, începând cu 17 decembrie 1989, a postat lumânări aprinse la ferestrele dinspre stradă ale apartamentului său. Gestul a provocat curiozitatea vecinilor. Lor și, mai apoi, milițienilor, șefului Securității, secretarului de partid și directorului de spital orășenesc le-a explicat că gestul său ține de calitatea sa de bun creștin, dator să-și cinstească morții din familie, aprinzând lumânări. “Care morți?” a fost întrebat. “Morții de la Timișoara”. “Ce legături de familie aveți cu morții de la Timișoara?” “Fac parte din familia mea, a neamului românesc”. Doctorul Chișu Iov Ionel era binecunoscut și apreciat de comunitatea locală, inclusiv de comuniștii din Primărie, din Miliție, din Securitate, ca o somitate, în specialitatea sa medicală. S-au ferit să-i facă rău. L-au sfătuit și chiar rugat prietenește să înceteze ritualul cu lumânările aprinse în ferestre. “Ne pui și pe noi într-o situație neplăcută și chiar primejdioasă. Pentru binele tău, al soției tale și al copiilor voștri, TE RUGĂM! ÎNCETEAZĂ!”

Milițianul sectorist l-a amenințat cu bătaia și arestarea. De la București, secretarul general al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu, cel care a dat ordin Armatei și Securității să tragă în timișoreni, i-a strigat ca să audă întregul popor român: “GOLANI! TRĂDĂTORI! AGENȚI AI SERVICIILOR STRĂINE!”

Din vestul României i s-a răspuns: AZI ÎN TIMIȘOARA, MÂINE ÎN TOATĂ ȚARA!

Ce a urmat, se cunoaște. Nicolae Ceaușescu a fugit din București, a fost arestat, sumar judecat și împreună cu consoarta sa, Elena Ceaușescu, au fost asasinați de militari ai Armatei Române, în Sfânta Zi de Crăciun, 25 decembrie 1989.

“Ole! Ole! Ceaușescu nu mai e!” au scandat tinerii din Timișoara, Sibiu, București, Cluj-Napoca, Brașov, Iași și din alte mari orașe. La Luduș nu s-a scandat așa ceva. După crearea Frontului Salvării Naționale, FSN, un grup de intelectuali și alți oameni de bine din Luduș s-au întâlnit la Primărie, cu intenția să se constituie într-o nouă și democratică autoritate locală. Prin difuzoare, populația a fost invitată să participe, în număr cât mai mare, la instalarea noii administrații. Un domn, fost tovarăș, ieșit pe treptele de la intrarea Primăriei, se tot uita la ceasul său și apoi se adresa mulțimii: “Aveți răbdare! Revoluția vine la Luduș, peste 15 minute!” Până să vină Revoluția, câțiva ludușeni au și trecut la fapte. Au ars drapelele roșii ale partidului comunist, au decupat stema Republicii Socialiste România din Tricolorul românesc, au călcat în picioare portretele lui Nicolae și Elena Ceaușescu, au spart vitrinele Librăriei ca să ia din rafturi colecțiile de Opere ale lui Nicolae Ceaușescu, să le arunce în stradă și să le dea foc, i-au obligat pe primărița comunistă și pe ceilalți comuniști din Primărie să plece, definitiv, acasă. Nu după 15 minute, ci cu o întârziere de aproape o jumătate de secol a sosit Revoluția la Luduș. Reprezentanții ei erau din eșalonul doi comunist. La scurt timp după constituirea FSN Luduș, medicul Chișu Iov Ionel a demisionat din administrația locală. “Domnule profesor, bunicii mei, din partea tatălui și ai mamei, anturajul tatălui meu, m-au crescut într-un spirit critic, anticomunist. Eu nu am cerut și nu am fost membru al Partidului Comunist Român, pe care, după asasinatele de la Timișoara, din București și din alte orașe, l-am numit Partidul Criminal Român. Când lucrurile s-au mai limpezit la Luduș, am reînființat, împreună cu alți ludușeni, organizația locală a Partidului Național Liberal. Am avut și avem și acum consilieri locali. La un moment dat, am îndeplinit și funcția de director general al Spitalului Orășenesc Luduș. Atunci am avut sprijin cert guvernamental pentru construirea unui spital modern, care să reunească toate secțiile împrăștiate acum prin fel de fel de clădiri vechi, din secolul al XIX-lea. Ni s-a oferit teren la târgul de porci, de la marginea dinspre Roșiori a orașului. În aceste condiții, proiectul a căzut. Am însă satisfacția că am reunit simbolic toate secțiile sub patronajul medicului de excepție și de mare omenie care a fost Valer Russu. În 2006, acest spital poartă titulatura dată de mine, Spitalul Orășenesc «Dr. Valer Russu». Uite, așa a trecut vremea. Sunt pensionar. Mi-am desființat și propriul cabinet. Am mai mult timp pentru «Asociația Dr. Valer Russu», pe care o conduc. Din când în când, îi întâlnesc, în drumurile mele, pe sectoristul care m-a amenințat, acum 30 de ani, că mă bate și mă arestează, pe prietenii mei din CPUN Luduș, din Partidul Liberal, pe pacienții pe care, cu drag, i-am tratat. Tot timpul, îi am în suflet pe eroii din Decembrie 1989”. Data întâlnirii noastre: 17 decembrie 2019. Locul: sala de ședințe a Consiliului Local Luduș.

 

UN LUDUȘEAN A APĂRAT SEDIUL TVR, CU PREȚUL VIEȚII

A doua zi, 18 decembrie 2019, am fost la mormântul eroului martir al Revoluției Române din Decembrie 1989, Leonte Nicolae Man (2 octombrie 1967-23 decembrie 1989). De fapt, la mormintele eroului ludușean. Primul, un mormânt simplu, la fel ca oricare altul din Cimitirul Ortodox din Gheja-Luduș. Al doilea, un monument din marmură albă, înălțat pe cheltuiala Guvernului României, la ordinul președintelui Emil Constantinescu. Lângă fiecare piatră de mormânt am așezat câte o lumânare aprinsă. Am rostit o creștinească rugăciune. Privindu-i fotografia, am rememorat scurtul său traseu pământesc. În decembrie 1989, când a început revolta anticomunistă la Timișoara, era angajat ca muncitor la I.C.I.M Cugir. În 22 decembrie a sosit acasă, la Gheja. La ora Vecerniei a tras clopotele Bisericii Ortodoxe ca să-și exprime bucuria că a venit LIBERTATEA și în România. O tainică șoaptă l-a îndemnat să plece la București. S-a întors acasă într-un sicriu adus de o dubiță a Ministerului Apărării Naționale, vegheat de fratele său Cornel Man. În carnețelul său, Cornel a scris: “După opt zile, îl revăd pe fratele meu! Doamne, nu așa trebuia să fie întâlnirea noastră! Ochii îi erau deschiși, buza inferioară mușcată. Îmi închipui cât a suferit! Pe mâini avea puțin sânge uscat. În partea dreaptă a spatelui avea trei urme de gloanțe. Hainele îi erau pline de sânge. Piciorul drept, ciuruit de gloanțe, era îndoit sub cel stâng. Între degete avea un bilet: «Man Leonte Nicolae, adus de la Televiziune, în data de 23.12.1989»“. Clopotele Bisericii din Gheja sunau a jale. A fost frântă o viață de om tânăr, proaspăt căsătorit. I-a fost frântă speranța să-și umple casa de bucuria propriilor copii. A lăsat în urmă o mamă și un frate cu sufletele îndoliate. Numele lui Leonte Nicolae Man este pomenit cu mare cinste, anual, de Ziua Eroilor. Numele său este încrustat pe o placă de marmură fixată pe fațada Școlii din Gheja. Din păcate, în cei 30 de ani care au trecut de la asasinarea sa, niciun director al Liceului Tehnologic Luduș, al cărui elev a fost între anii 1982 și 1986, nu s-a gândit să-l cinstească măcar printr-o placă memorială. Dar, poate că, încă nu e târziu!

 

                

Lasă un comentariu