Una dintre cele mai îndrăgite tradiții de Crăciun este mersul cu colindul. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg din casă în casă, cu steaua în mână, și le vestesc oamenilor nașterea lui Iisus, prin cântece și poezii. Se spune că acela care nu le deschide poarta colindătorilor, va avea parte de un an neroditor și de ghinioane în casă, cauzate de zgârcenia de care a dat dovadă.
În Maramureș, la colindat merg și adulții, nu numai copiii. Ei sunt primiți de gazde și cinstiți cu cozonac, sărmăluțe, preparate din carne de porc, colaci și vin.
Tot în data de 25 decembrie, oamenii le trimit urări și mesaje de Crăciun, celor dragi, cărora le transmit gândurile lor bune.
Un alt obicei popular este atârnarea unei crenguțe de vâsc în case. Vâscul apare în mai multe culturi, iar originea sa nu este cunoscută. De exemplu, popoarele scandinave credeau că vâscul o reprezintă pe zeița dragostei, Friga, și că acele cupluri care se sărută sub vâsc vor fi împreună toată viața. În tradiția creștin-ortodoxă, se spune că acela care pune vâsc în casă va avea un an îmbelșugat, fericire și pace în familie.
De asemenea, în ziua de Ajun, cei care voiau să afle cum vor sta cu sănătatea în anul care urmează tăiau pe jumătate un măr. Dacă fructul avea viermi la interior, credința era că omul va fi urmărit de boală. Un măr putred însă anunța moartea.
Gospodinele știu că toata casa trebuie curățată lună, înainte de Ajun, când nu mai au voie să dea cu mătura, pentru că o veche superstiție spune că așa se alungă norocul din casă. Iar creștinii nu au voie să bea rachiu în Ajunul Crăciunului.
O altă tradiție specifică Munteniei, Olteniei și Banatului este ca gospodinele să prepare un aluat folosit, pentru a alunga deochiul animalelor din gospodărie.
Astfel, animalele vor fi sănătoase tot anul și vor da mai mult lapte.
Urmează cea mai importantă sărbătoare creștină a iernii, Crăciunul (Nașterea Domnului), dar înainte însă, este Ajunul Crăciunului (24 dec.). În dimineața acestei zile (în unele zone cu o seară înainte), cete de copii, umblă din casă în casă, cu Colindul. Pentru colindele cântate în noapte, pe la uși, pe la ferești, copiii primesc covrigi, colaci, turte, mere, nuci și tot felul de alte daruri. Pe lângă cetele de copii, sunt și preoți, care merg cu icoane în brațe,din casă în casă, pentru a stropi cu aghiasmă oamenii și încăperile și a anunța, prin cântec, “Nașterea Domnului Iisus Hristos”.
În Ajun, se împodobește și bradul și se pregătesc darurile, ce vor fi aduse de Moș Crăciun. Acesta “va intra pe hornul sobei cu desaga plină de daruri”.
Colindele răsună în toată țara, până în ziua de Crăciun (25 dec.), mare bucurie și binecuvântare pentru creștini. În unele zone, colindele se prelungesc până la Anul Nou. Fie ele religioase, sau laice, colindele românești creează o atmosferă încărcată de spirit și mister, dar și de bucurie și stare de bine. Copiii, în cete mici, umblă cu Steaua, simbol al stelei ce au călăuzit pe cei “Trei Magi de la Răsărit”, în căutarea pruncului Iisus.
