Anul acesta se împlinesc 200 de ani (20 martie) de la nașterea „Domnului Unirii", Alexandru Ioan Cuza, în a cărui domnie au fost puse bazele României moderne. Ca un omagiu adus personalității domnitorului Alexandru Ioan Cuza, „rememorând vremurile glorioase care au marcat istoria, identitatea națională și cultura românească", în data de 23 ianuarie 2020, Biblioteca Municipală Petru Maior Reghin a marcat aniversarea a 161 de ani de la Unirea Principatelor Române precum și personalitatea marelui domnitor. Evenimentul a fost deschis de prof. dr. Florin Bengean, managerul bibliotecii, care a prezentat publicului format din elevii Școlilor Gimnaziale Alexandru Ceușianu și Augustin Maior, însoțiți de dascălii lor, momente din istoria Unirii Principatelor, de o însemnătate crucială în istoria României și a domniei simbolului acestei mari realizări istorice, Alexandru Ioan Cuza. Evocarea a continuat cu vizionarea a două filme documentare, a expoziției de carte și încheiată sărbătorește cu Hora Unirii. Participanții la eveniment au primit stegulețe cu tricolorul României, oferite de Primăria Municipiului Reghin.
Pe 5 și 24 ianuarie 1859, la Iași și la București, moldovenii și muntenii din cele două Adunării Elective, punând interesul țării mai presus de orice, au hotărât alegerea lui Cuza ca domnitor al Moldovei și Țării Românești. Cu prilejul alegerii lui Al. I. Cuza, domn al Moldovei, Mihail Kogălniceanu declara: „Alegându-te pre tine Domn în țara noastră, noi am voit să arătăm lumii aceea ce toată țara dorește: la legi nouă, om nou".
Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România și formând statul român modern. Al. I. Cuza a fost un domnitor iubit de popor, cu o mare popularitate în epoca sa și care a intrat în conștiința națională ca una din cele mai importante figuri istorice. Amintirea lui Cuza și marea sa popularitate este legată de marile înfăptuiri sociale și naționale. Importantele sale reforme, ca cea agrară, secularizarea averilor mănăstirești, organizarea pe baze noi a armatei și a sistemului administrativ și juridic, introducerea învățământului gratuit și obligatoriu de patru ani avea să-i păstreze amintirea vie în inima și conștiința poporului român.
Istoria a fost însă destul de aspră cu el, căci la 11 februarie 1866, Cuza a fost doborât de Monstruoasa Coaliție a dușmanilor săi politici, silindu-l să abdice, să părăsească demnitatea pusă în slujba națiunii. În 1873, cu ocazia înmormântării sale, Mihail Kogălniceanu spunea că „nu greșalele lui l-au răsturnat, ci faptele lui cele mari" și că „atâta vreme cât va avea țara asta istorie, cea mai frumoasă pagină va fi aceea a lui Alexandru Ioan Cuza". În același sens, spunea și Vasile Alecsandri în versurile sale: „Cât or fi români pe lume,/ Cât va fi pe cer un soare/ A lui Cuza mare nume,/ Să fiți siguri că nu moare".
Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire, a reprezentat primul pas important pe calea făuririi statului național unitar român, deschizând calea modernizării și dezvoltării României, a obținerii Independenței (1877) și realizării Marii Uniri (1918).
