În urmă cu un deceniu, am conceput, împreună cu regretatul meu partener de viață, LAZĂR LĂDARIU, un volum de memorialistică masiv, ilustrat (300 de pagini A4), intitulat “Pentru credință, neam și țară” (ASTRA meleagurilor mureșene), județul Mureș, fiind în egală măsură prestigiosul despărțământ central al cărui președinte, Lazăr, a fost până la capăt. Un demers editorial conceput ca o datorie de onoare, pe care scriitorul și publicistul a îndeplinit-o sub toate aspectele, cu mândrie și patriotism. Iată ce scriam noi în prefața intitulată “Spre luare aminte!”
“Autorilor acestei necesare cărți, despre unele personalități mureșene ale ASTREI, le revine plăcuta datorie - o obligație morală, înainte de toate - ca, prin gestul de față, modesta aplecare asupra trecutului, mergând pe urmele înaintașilor, să restituie cititorului contemporan și viitorimii chipurile unor bravi bărbați din panoplia apostolilor jertfelnici pentru credință, neam și pentru țară, scoțându-le în lumină truda și meritele enorme, întru neuitarea timpului. Ei, acești înaintemergători, au slujit cu abnegație și cu credință, uneori până la sacrificiu, interesele naționale, în numele unui viitor dorit pentru românii ardeleni. Iubirea de neam și de patrie le-a fost veșnicul crez înălțător pe glia muncită cu energia creatoare unică, dublată de neîntrecute vrednicii, de cei care au dăruit totul pentru unicul interes național. “Îndeplinirea chemării sublime ce o așteaptă Dumnezeu de la acest neam - spunea Vasile Goldiș -, căci așa este chemarea noastră, să luminăm întunericul prin lumină, să scriem dreptatea dumnezeiască prin credința nestrămutată a strămoșilor noștri”, a constituit idealul suprem al înaintemergătorilor astriști.
Suflete mari, neînfricați, entuziaști luptători, unii care “au știut să rămână săraci în miezul grămezii de bani”, “din acea stimă eternă a înaintașilor, cu iubire de limbă și credință, și-au făcut un ideal de mărire și fericire a națiunii române”. Cu acel “capital de tinerețe și avânt”, într-o etapă glorioasă în istoria culturală a Astrei pe aceste meleaguri mureșene, dr. Eugen Nicoară, istoricul Vasile Netea, protopopul Ariton Marian Popa, avocatul Aurel Baciu, profesorul Ioan Bozdog, profesorul Horia Teculescu, preotul Gheorghe Oprean, dr. Valer Russu și mulți alții, dăruiți Neamului, Bisericii și Țării, au trudit să ne lase nouă, urmașilor, acele “zidiri umplute cu suflete”: cămine culturale, biserici, troițe, monumente în memoria și pentru cinstirea eroilor căzuți pentru întregirea Neamului. “Nu vorbe răsunătoare - spunea dr. Eugen Nicoară, ci fapte!” Asta au făcut, asta au lăsat ei, cu acea “părintească purtare de grijă” destinului românesc. Apărători ai legii strămoșești, pe măsura gândului lor, ai Bisericii și ai Patriei, “Șoimii Carpaților” și-au impus deviza: “Totul pentru națiune, nimic pentru tine, nici câștig, nici glorie!”. “Holda întinsă și bogată a realizărilor” - cum scria Vasile Netea - cuprindea acea unică mișcare ardeleană de regenerare a neamului românesc sub “podoaba Casei Domnului”. Să ne amintim azi ce spunea profesorul Iuliu Hațieganu, întemeietor de școală românească de medicină la Cluj: “În aceste vremuri, mai mult ca oricând, neamul nostru are nevoie de bărbați - nu ai vorbelor, ci ai faptelor”! Un îndemn atât de necesar pentru a fi înfăptuit și azi! Datorită muncii lor stăruitoare, nouă ne-a revenit mai ușoara sarcină de a prezenta, doar sintetizând, cărți, studii și publicații referitoare la truda lor, nu recurgând la o cercetare științifică în domeniu, ci apelând la o tratare mai mult afectivă, pentru uzul public, în viziunea unor ziariști și intelectuali români datori înaintașilor. Le mulțumim, tuturor, deopotrivă, cu recunoștință, atât trăitorilor încă printre noi, autori de cărți și de studii despre înaintemergători, cât și celor de dincolo de mormânt, plecați la cele veșnice, după ce și-au făcut, din plin, datoria, în fața memoriei cărora ne plecăm fruntea. AUTORII”
Scurt istoric. Între 23 octombrie - 4 noiembrie 1861, a fost înființată, la Sibiu, Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), de către “intelighențiile românești ardelene”, cum erau numiți intelectualii vremii, cu rol însemnat în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania. Cei 212 membri înscriși au ales conducerea Asociației: mitropolitul
Andrei Șaguna - președinte, Timotei Cipariu - vicepreședinte- și George Bariț - secretar, adevăratele țeluri urmărite de Asociație fiind conturate din prima zi: dorința fierbinte să fim o singură națiune!
Statutele Asociației precizau următorul scop al acestui for cultural: “Înaintarea literaturii române și cultura poporului român în deosebitele ramuri, prin studii, elaborare și editare de opuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități de știință și arte și alte asemenea. Asociația va avea un președinte, un vicepreședinte, un secretar-prim, un secretar, un bibliotecar, și arhivar, un casier, un controlor - toți aleși pe trei ani.”
În cadrul ASTREI s-a concentrat, la sfârșitul secolului al XIX-lea, elita intelectuală a românilor transilvăneni: George Bariț, Timotei Cipariu, Andrei Șaguna, Ion Pop-Reteganul, Ioan Pușcariu, Miron Cristea, Vasile Goldiș, Onisifor Ghibu, Octavian Goga. Secretarii Asociațiunii, care și-au desfășurat activitatea la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, au fost Corneliu Diaconovici, Octavian Tăslăuanu și Andrei Bârseanu. În 1906, secretar administrativ al ASTREI este Oct. C. Tăslăuanu, care, împreună cu poetul Octavian Goga, are sub supraveghere revista de cultură, civilizație, literatură, artă și atitudine numită “Luceafarul”. Aparută mai intâi la Budapesta, în 1902, își mută sediul la Sibiu, în 1906, pe strada Schewis nr. 2, an ce coincide cu alegerea în funcția de secretar al ASTREI. Primul care apare la Sibiu este nr. 17-18, din 15 octombrie. “Luceafărul” devine “oglinda vie a spiritului de creație ardelean”.
Până la Unire, în fruntea Astrei au fost ca președinți personalități politice și culturale proeminente: Andrei Șaguna, Vasile Ladislau Pop, Iacob Bologa, Timotei Cipariu, George Barițiu, Ioan Micu Moldovan, Alexandru Mocioni, Iosif Șterca Șuluțiu, Andrei Bârseanu, inițiatori de mari înfăptuiri, ideologi și animatori înflăcărați.
În 7 februarie 1895, Comitetul de conducere al ASTREI decide elaborarea și publicarea Enciclopediei Române, sub îndrumarea lui Corneliu Diaconovici. Lucrarea, apărută în trei volume între1898 și 1904, a îndeplinit multă vreme o dublă funcție, culturală și politică, în istoria poporului român. După ani de muncă laborioasă a ASTREI (conferințe, editări de cărți, înființări de școli), Timotei Cipariu declara, în 1897: “Simțul national s-a deșteptat în toată românimea. Națiunea română a venit la cunoștința poziției care i se cuvinte între națiunile Europei; ea va face toți pașii cuveniți pentru a ocupa această pozițiune cu demnitate. Am început a ne elibera patria, am început a ne elibera limba.”
Publicațiile ASTREI: “Transilvania” - editată la Brașov (1 ianuarie 1868 - 15 decembrie 1878) și la Sibiu (1 ianuarie 1881 - 1946), cu unele întreruperi (în prezent apare la Sibiu); Analele Societății Academice Române - publicație de prestigiu în istoria științei și a culturii românești. Apare la București, în 1868, în volume anuale care cuprindeau rapoartele sesiunilor, comunicările și conferințele ținute de Academie, alegerile colectivelor de conducere, premierile anuale. “Tribuna” - apare la Sibiu, de la 14 aprilie 1884 și până la 16 aprilie 1903, și a fost condusă, în primii ani, de Ioan Slavici. Ziarul a însemnat, după opinia lui I. Breazu, “triumful Convorbirilor literare în Transilvania”, datorită activității lui Slavici și a lui George Coșbuc. Actualmente, ASTRA are răspândite, atât în țară, cât și în afara granițelor, peste 80 de despărțăminte (filiale).
Nu ca fapt divers, nu doar ca o curiozitate, ci pentru a spori zestrea de mândrie a locuitorilor uneia dintre cele mai frumoase comune ale județului Mureș și, poate, ca un îndemn pentru viitorime, reproduc un fragment din volum, cu privire la... Despărțământul RÂCIU al ASTREI.
“În cursul anului 1913, s-au înființat 5 despărțăminte nouă (desp. Biserica Albă, Boroșsebiș, Crasna, Râciu și Sighet), iar altele sunt pe cale de a se înființa. (...) Nădăjduim că, în câțiva ani, întreg teritoriul locuit de Români în patrie va fi organizat în despărțăminte și că munca culturală desfășurată de instituțiunea noastră va îmbrățișa pe toți această țară” - scria Andrei Bârseanu, președintele Asociațiunii, semnând Raportul general al Comitetului Central al ASTREI despre lucrările îndeplinite în 1913, prezentat la Sibiu, în august 1914 (1). Despărțământul avea 14 comune și 8 agenturi. Existau două biblioteci sătești: în Băla și Râciu (2). În anul 1913, susținuseră aici conferințe Ioan Bozdog și învățătorul Teodor Bad. Averea menționată a Despărțământului: 130 de coroane și 10 fileri. Director era Alexandru Târnoveanu (3).
În 1928, este consemnată prezența, în Senatul României, a parlamentarului țărănist Nicolae Vulcu, mare proprietar din Râciu (4).
Note: 1. Raport general al Comitetului Central al ASTREI despre lucrările îndeplinite în 1913, prezentat de prezidentul Asociațiunii, Andrei Bârseanu, și secretarul Octavian Tăslăuanu, în “Transilvania”, An XLV, Nr. 7-9, 1 Septemvrie 1914; “Transilvania”, An XLV, Nr. 7-9, 1 Septemvrie 1914; 2. Ibidem; 3. Ibidem; 4. Valer Moga, “Politică și cultură (1918-1930). Cazul ASTREI”.
