* Vă rog fiți îngăduitori nu numai cu țara mea, dar și cu românii și neromânii din ea! Astfel încât înainte de a-i condamna fără drept de apel sau cu recurs în anulare, acordați-le măcar prezumția de nevinovăție!. Chiar și dacă așa-zișii “hoți anonimi de profesie” continuă să jefuiască România, iar dușmanii ei din născare să o dușmănească și s-o batjocorească tot mai tare! Dar, până una-alta, vedeți de ce și pentru ce verdictele din dosarele procurorilor-anchetatori ai DNA-ului și sentințele definitive ale judecătorilor, membrilor Curții de Apel și cei ai Curții Constituționale continuă să se influențeze reciproc, iar năravurile din fire ale avocaților și recuperatorilor-executori ai averilor ilicite se aseamănă cu cele ale bișnițarilor și cămătarilor. Dovadă că se prefac a nu ști că aducerile aminte înving timpul și schimbă destine. Iar cine mai are îndoieli cumva că România n-ar locui în CASA EI NATALĂ, fiți buni și ascultați cântecul folchistului Victor Socaciu în care se spune că “Româna e limba noastră pe care o știe și Dumnezeu”. Și apoi să știți că de la maestrul sibian al condeiului, Andrei Ileni, am deprins a pricepe ceea ce nu știam prea sigur, cum că năsăudeanul George Coșbuc (1867-1918), poetul-tălmăciuitor al originalului capodoperei literare “Divina comedie”, scrisă de florentinul-italian Dante Aligheri (1265-1321), era sau nu cu adevărat considerat un romantic întârziat într-un Ardeal trilingv în română, maghiară și germană. Însă ceea ce e absolut sigur este faptul că, având limba latină, cum se spune “la purtător”, a rămas uluit de a nu avea prea mult ce să traducă, într-atât de românești i se păreau latineștile ei cuvinte scrise. Altfel spus, el a tradus și tălmăcit limba lui față de vorbele frumoase și melodioase, dintr-o limbă soră bună cu a lui vorbire maternă și paternă.
* Recunosc că, cu multă teamă aveam să-l întreb pe un prieten-consătean cam ce părere are despre scrisul meu. Nu el, ci o mai veche cunoștință de-a lui. O doamnă profesor universitar și eminent critic literar. Citiți ce mi-a răspuns, după ce n-a stat prea mult pe gânduri: “Desigur că are o părere bună, din moment ce dânsa știe că ești prieten cu mine”. Vedeți ce răutăcios la suflet și ce simpatic la vorbă e acel prieten al meu!?. Astfel că, total și definitiv, m-am lămurit de firea lui, cu toate că a continuat, întrebându-mă: “Ioane, dragule, știi tu oare de ce și pentru ce cuvântul “memorie” e de gen feminin?!”. Necunoscând răspunsul, mi l-a dat tot el: “Pentru că ori te lasă, ori te înșală!”.
* Îi cunosc și îi recunosc pe acei oameni puturoși și săraci lipiți pământului, cei care nici măcar nu își cultivă grădinile din spatele caselor, însă își fumează și își beau nu numai banii ajutorului social sau de șomaj, ci și leuții indemnizațiilor pentru creșterea și școlarizarea propriilor lor copii, nepoți și strănepoți. Iar primarii acelor localități și asistenții serviciilor sociale se fac că nu văd și că nu aud cum că lenea este obiceiul puturoșilor de a se odihni, atât înainte cât și după ce se îmbată!
* Șeful pălincarilor sălăjeni, inginerul-pomicultor și economistul-mecanizator agrarian, Grigore Ardelean, a dat o definiție ingenioasă licoarei care se zice că ar curăța gura de microbi și trupul de zile. I-auziți, domniile voastre, cum îi spune el acelei pălinci sălăjene, tare de peste 60 de grade alcool, dulceagă, aromată și galbuie precum fagurele încărcat cu mierea de tei a albinelor culegătoare: “Ulei digestiv. Extract natural din zeamă de prune, mere pădurețe și pere mălăiețe. Indicat pentru combaterea intoxicațiilor alimentare la nunți, botezuri, aniversări și alte aglomerații la mese. Recomandat și la parastasuri, dar mai ales ca dezinfectant la priveghiuri. Acolo unde vorba “Morții cu morții și viii cu viii!” îi aduce pe toți în aceiași situație de memorie precară. Și o fac cu ajutorul acelui “ulei digestiv”. Este recomandabil a se feri de lumină și de alte gâturi străine, setoase și pofticioase”.
