Împrejurările au făcut să nu afle foarte mulți din cei ce l-au cunoscut, de trecerea la cele veșnice a profesorului Cornel Sâmpălean, decedat în 5 martie 2020. Rămâne, după 50 de ani de activitate dedicată, culturală și publicistică, în amintirea numeroaselor generații de elevi din școlile prin care s-a perindat până să activeze constant, peste 28 de ani, la Colegiul Agricol “Traian Săvulescu” din Târgu-Mureș.
Cornel Sâmpălean se odihnește de acum în locul de veci din cimitirul Livezeni, după aproape 81 de ani de viață și peste o jumătate de veac de activitate pentru comunitate în domeniile învățământului, culturii și presei.
Pe magistrala feroviară București-Brașov-Cluj-Napoca-Oradea, la 39 de km de Cluj-Napoca se află gara STANA împrejmuită de un frumos parc și străjuită de doi imenși brazi argintii. La 2 km de gară se află satul Stana, județul Sălaj, localitate veche atestată documentar în anul 1288. Satul și împrejurimile sunt situate la liziera județelor Sălaj și Cluj, într-o frumoasă zonă turistică, favorizată de ozonul pădurilor de fag și de stejar, ce oferă prilej de drumeții și excursii de sfârșit de săptămână, mai ales pentru clujeni și nu numai. În această localitate s-a născut CORNEL SÂMPĂLEAN, în 10 aprilie 1939, din părinții PETRU și ANA, țărani cu o gospodărie prosperă.
După primele patru clase efectuate în localitatea STANA - continuă cursurile Școlii generale din gara Stana (între anii 1948-1951) școală nou înființată într-un conac care a aparținut cărturarului ardelean ONISIFOR GHIBU - în apropierea unui alt conac construit de renumitul arhitect și scriitor maghiar KOS KAROLY - după modelul celebrei “RED HOUSE” de PHILIP WEBB pentru poetul WILLIAM MORRIS.
Continuă cursurile Școlii medii Tehnice Comerciale din Cluj-Napoca, pe care le întrerupe în anul 1954 (datorită reorganizării și desființării unor școli medii tehnice, printre care și școala comercială) și continuă studiile la Liceul de cultură generală din orașul Huedin, pe care le încheie cu diploma de bacalaureat în vara anului 1956.
Între anii 1956-1959 a activat în calitate de profesor suplinitor la Școala generală din Valea Drăganului și Școala generală din Săcuieu - regiunea Cluj, iar în anul 1958/1959, în calitate de pedagog la Liceul de cultură generală din Huedin.
Între anii 1959-1964 - urmează cursurile FACULTĂȚII de FILOLOGIE - din cadrul UNIVERSITĂȚII BABEȘ-BOLYAI din Cluj-Napoca, unde a avut renumiți profesori, printre care - LIVIU RUSU, VIRGIL VĂTĂȘIANU, IOSIF PERVAIN, MIRCEA ZACIU, ION VLAD, DIMITRIE MACREA, ION PĂTRUȚ, ROMULUS TUDORAN, MIRCEA ZDRENGHEA și alții.
La repartizarea absolvenților promoției 1964 ocupă un post de profesor de Limba și Literatura Română la Liceul de cultură generală din localitatea IERNUT - liceu nou înființat, care înlesnea școlari
zarea copiilor a căror părinți erau muncitori la noua centrală termoelectrică, dar și pentru copiii din comunele învecinate.
Obișnuința și familiarizarea cu meleagurile mureșene s-a realizat în timp, păstrând multă vreme în suflet dorul și nostalgia locurilor natale și a Clujului universitar.
În vara anului 1966 a susținut examenul de definitivat la Cluj-Napoca, iar la 1 noiembrie 1966 a fost transferat la cerere la Sfatul popular al Regiunii Mureș Autonomă Maghiară, unde a ocupat postul de inspector principal la Comitetul de cultură și artă. La 1 martie 1968 a fost transferat la Consiliul Județean Mureș al organizației pionierilor, în calitate de șef al Comisiei cultural artistice.
Pe lângă numeroasele acțiuni și activități culturale la nivel local și județean (simpozioane, aniversări, serbări școlare etc.) la care a participat sau și-a adus aportul, a îngrijit și o culegere de creații originale și culegeri de folclor ale copiilor din județul Mureș, intitulată “Pe Mureș și pe Târnave”.
În vara anului 1971 a susținut examenul de gradul al II-lea la Cluj-Napoca.
De la 1 septembrie 1971 funcționează ca profesor de Limba și literatura română la Grupul școlar Comercial din Târgu-Mureș.
De la 1 septembrie 1975 funcționează la Grupul școlar agricol Târgu-Mureș, ca profesor titular de Limba și Literatura Română - catedră ocupată prin concurs. Ca profesor și, mulți ani, șef al catedrei de Limba și literatura română va funcționa la Grupul Școlar agricol din Târgu-Mureș, actualul Colegiu Agricol “Traian Săvulescu”, până la 1 septembrie 2003 - data pensionării.
În anul 1986 susține gradul didactic I în învățământ cu lucrarea metodico-științifică “Ideea de latinitate, continuitate și unitate națională la scriitorii români”.
A colaborat la mai multe licee din municipiul Târgu-Mureș, la care a predat ore suplimentare, Liceul Bolyai-Farkas, Liceul de Artă, Grupul Școlar Electromureș, Grupul Școlar “Gheorghe Șincai”, Grupul școlar “Avram Iancu”.
În anul școlar 1994/1995 a susținut seminarii de gramatică și un curs de morfologie în cadrul Universității Dimitrie Cantemir din Târgu-Mureș. A fost un participant activ la cercurile metodice ale profesorilor de Limbă și literatura română din municipiu, de asemenea la sesiuni de comunicări științifice și simpozioane, unde a susținut comunicări cu tematică metodică, lingvistică și literară.
În anii școlari 2003/2005 a mai funcționat la Colegiul Bolyai-Farkas, Colegiul Agricol “Traian Săvulescu”, Grupul școlar “Avram Iancu”.
A fost un colaborator active al cotidianului mureșean “CUVÂNTUL LIBER”, cu articole cu tematică de specialitate metodică, religioasă și literară.
Pentru activitatea desfășurată, de peste patru decenii, a fost recompensat cu mai multe diplome și medalii.
Profesorul Cornel Sâmpălean lasă posterității două substanțiale volume de “Eseuri și evocări”, având convingerea că se mai pot și trebuie spuse încă multe despre marile momente ale istoriei naționale, personalitățile culturii românești și chiar scriitorii bine cunoscuți din manualele școlare.
Dincolo de originale și pertinente aprecieri asupra istoriei, evenimentelor culturale și personalităților evocate, impresionează consultarea unei vaste bibliografii, și astfel cartea devine ea însăși sursă de documentare pentru cititorul de nivel mediu, nespecialist și nu numai. Autorul, profesor de Limba și Literatura Română, lasă impresia că ar mai avea multe de spus, cu deosebire elevilor, din ce n-a reușit să spună de la catedră, limitat de rigorile programei școlare.
Stăruința cu care a trudit la elaborarea celor două voluminoase cărți n-a avut ca resort convingerea că non omnis moriar, cât dorința de a lua, pe cont propriu, într-o viziune originală, momente cruciale ale istoriei, culturii și literaturii române.
