Reporter: - Perioada aceasta, de început de an, este, în mai toate localitățile, vremea bugetelor locale. Și la dumneavoastră a fost discutat și aprobat noul buget. Cum este el, prin comparație cu exercițiile financiare anterioare?
Ilie Șuta: - Până în anul 2018, anul apariției Ordonanței 114, lucrurile mergeau destul de bine. Punctul de lucru pentru autostradă era la Cuci și aceasta ne aducea undeva la 14-15 miliarde de lei vechi. Banii aceștia nu i-am mai primit de la bugetul de stat. Noi apucaserăm să facem planuri mari, în legătură cu acești bani. Eu, pe undeva, înțeleg măsura, căci le lipseau muncitorii pe șantier și au trebuit să dea salarii competitive, dar au și „faultat” bugetele locale. Bugetul este, în rest, asemănător, poate puțin mărit, din cauza existenței unor proiecte...
Reporter: - Poate că nu ar strica să zăbovim puțin asupra acestor proiecte...
Ilie Șuta: - Având în vedre că am avut multe probleme cu bacul, cu trecerea la Dătășeni, am făcut un proiect, pe PNDL 1, o punte pietonală; a fost primul nostru proiect pe PNDL 1, proiect care a rezolvat o mare problemă privitor la deplasarea cetățenilor. Ulterior, pe PNDL 2, am semnat contract pentru asfaltările din Petrilaca, Orosia și Dătășeni. Pe GAL (Grupul de Acțiune Locală) avem un trotuar, în valoare de circa 70.000 euro, la Dătășeni, unde odată cu strada asfaltată urmează să fie înființat și acesta. La Petrilaca, 80% din lucrările de asfaltare sunt terminate, Orosia va fi, probabil, gata până la vară. Apoi ne apucăm de Dătășeni, cel puțin asta este speranța mea. Pentru tineret, dar nu numai, am făcut un teren sintetic, de fotbal, cu instalație de nocturnă și dotările necesare. S-au realizat două capele mortuare, în Dătășeni și Petrilaca; unele probleme avem cu proiectele de introducere a apei potabile; după patru ani de licitații și contestații, avem, în fine, firma câștigătoare care și-a însușit proiectul din 2009 - pe care era pusă rezoluția eligibil, dar fără sursă de finanțare. La următoarea sesiune de finanțare, pe UE, noi n-am mai avut voie să depunem proiecte, căci nu îndeplineam condiția celor 10.000 de locuitori. S-a creat master-planul unde primăriile din județ, alături de CJ Mureș și Aquaserv, erau parteneri.
Reporter: - Realizările sunt prin și pentru populație și au menirea dezvoltării durabile a comunității; cu toate acestea, comunitățile par să aibă o dinamică proprie de creștere, bazată pe indici demografici, care nu țin întotdeauna, în mod mecanic, cont de gradul de dezvoltare. Care e situația demografică la Cuci?
Ilie Șuta: - Nu cred că facem excepție de la modelul demografic național. Populația este în scădere, dar gradul de stabilire a tineretului, în comună, pare în ușoară creștere. Infrastructura este, practic, realizată; am început cu cel mai îndepărtat sat, Petrilaca, unde, pe SAPARD, am asfaltat, continuând și în celelalte localități, în Lechința-Dătășeni, Cuci și Orosia și am creat condiții pentru stabilizarea populației. De pildă, la Orosia, unde este o comunitate mică, au început oamenii să vină, de la oraș, să cumpere proprietăți. Vin oameni din Câmpia Turzii, Turda și-și cumpără case.
Reporter: - Dacă ar fi să evaluați, cu cât se mai vând casele, în Cuci? Dar pământul?
Ilie Șuta: - Mi-e greu să spun exact, totuși, o casă de valoare medie, cam 60.000 lei. Cât despre pământ, nu se prea mai vinde, la noi. Acum, de pildă, prețul dat de cei de la Autostradă e de 1,23 lei/mp. Ceea ce este destul de puțin. Prin 2000, când am venit eu la primărie, pământul de-abia dacă era lucrat în proporție de 70%. Desigur, între timp, am făcut investiții și proporția pământului lucrat a crescut, ca și prețul, de altfel. Am să vă dau un exemplu din Petrilaca. Un amic de-al meu dorea să vândă casa; a primit o ofertă la vreo 25.000-30.000 lei. După un an și jumătate, prețul a crescut la 70.000 de lei. Terenurile sunt destul de concentrate, sub aspectul proprietarilor, la Cuci există Asociația agricolă „Spicul” Cuci, născută din fostul CAP, unde se concentrează 50-60% din teren. Există, de asemenea, niște privați, cum ar fi inginerul Mocanu, cam 150 ha, Familia Călugăr, din Petrilaca, cu vreo 400 ha, familia Precup, cu vreo 200 ha. Pământul se lucrează și în arendă, iar în ce privește proprietarii străini, prin 2005 erau niște italieni. Acum, lumea nu mai vrea să vândă, realizând prostia acelora care au vândut, mai pe nimic, înainte. Eu le-am spus multora să nu se grăbească cu vânzarea și apoi să umble să-și răscumpere pământurile, la prețuri mult mai mari.
Reporter: - În dinamica aceasta a evoluției comunității, sub aspectul proprietății, un rol însemnat îl are dezvoltarea, iar în dezvoltare sunt implicate nu doar eforturile localnicilor, ci și politicile guvernamentale. Care ar fi, după părerea dvs., cele mai importante modalități prin care autoritatea centrală ar putea susține dezvoltarea comunităților locale rurale? Ce le-ați solicita guvernanților?
Ilie Șuta: - Cred că ar trebui să facă tot posibilul ca tineretul, forța de muncă să rămână în țară, ceea ce presupune venituri cât de cât comparabile cu standardele europene. Noi ne-am aliniat la Europa, dar doar cu prețurile, nu și cu veniturile. Creșterea veniturilor este o cerință obligatorie! De asemenea, dat fiind profilul agricol al comunelor noastre, sprijinul pentru agricultori trebuie să fie mult mai însemnat. Ceea ce se dă, pe APIA, e departe de a fi suficient. Trebuie înlesnite creditele și inițiative precum aceea a fostului ministru al Agriculturii, Petre Daea, cu magazinele aprovizionate de la producătorii locali, sunt binevenite. Un punct important ar fi și reducerea birocrației, la achiziții, dar nu numai. Birocrația parazitează toată administrația locală. Ar trebui să se facă și la noi o instituție unde să poți merge cu un dosar, spre aprobare, să primești toate avizele, dintr-o singură clădire. Iar termenele pot fi făcute mai rezonabile. Dacă mergem la Mureș, cu un dosar, să-l putem rezolva într-o clădire, nu să trebuiască să ne plimbăm pe la nu știu câte sedii, pentru aprobări.
Reporter: - Banii nu vin doar de la guvern, ci și de la investitorii privați. Care ar fi domeniile unde aceștia ar putea să-și plaseze capitalul, aici, la Cuci?
Ilie Șuta: - Cele mai profitabile investiții rămân terenurile. Aici avem un pământ de foarte bună calitate, trei sate fiind străbătute de râul Mureș. Gândiți-vă ce potențial legumicol există. Al doilea, dacă terenurile sunt bune și creșterea animalelor e rentabilă, chiar dacă, la pășuni, stăm mai rău. Noi am avut un complex de îngrășare a taurinelor, care producea pentru export, lucru pe care eu îl cunosc destul de bine, căci am lucrat acolo. Tăurașii, de șase luni de zile, erau aur, la export. De aceea, orice guvern trebuie să reducă importurile la alimente, căci noi avem suficient potențial să producem, nu doar pentru consumul nostru, ci și al altora. Nu este normal ca o țară cu potențialul nostru agricol să importe 60-70% din alimente. În ce privește exportul, ar trebui să reducem exportul de materii prime neprelucrate. Este evident că am câștiga mai bine de pe urma exportului de produse finite. Îmi amintesc doar de Fabrica de cânepă de la Luduș, de Fabrica de zahăr; aveai unde valorifica produsele. Acum cumpărăm utilaje de afară, industria lor merge, românul se îndatorează la bănci și când vine toamna, să valorifici produsele, cine face prețul, noi? Nici vorbă! La mai toate bazele de recepție sunt străini, ei fac prețul. Nu-ți convine, nu vinzi! Dar ce să faci cu producția, s-o lași în câmp? Tot tu pierzi!
