Motto: “Du-te, poporul meu, intră în cămările tale și închide ușa după tine; ascunde-te puține clipe, până când mânia va fi trecut” (Isaia 26, 20).
* “Ascultarea este o virtute pe care fiecare o primim de la Dumnezeu. Ea este o adevărată armă împotriva diavolului. Atâta timp cât o folosim spre binele obștesc ea nu este împotriva lui Dumnezeu, a aproapelui și a eu-lui. Ascultarea nu este un lucru ușor. Omul ascultând se biruie pe sine, dar uneori trebuie să renunțe la buna sa plăcere, a pornirilor sale de plăcere, la mândria sa. El strânge apele dezordonate ale pornirilor sale mereu în matca îngustă și tot mai adâncă a unei virtuți libere de păcate, a unei curății desăvârșite. Din virtutea ascultării se naște virtutea smereniei, iar din virtutea smereniei apare nepătimirea (lipsa suferinței, liniștea, pacea), prin care vine culmea smereniei. Din nepătimire începe smerenia, precum legea de la Moise. Ascultarea stăpânită de frica lui Dumnezeu naște iubirea și smerenia, două virtuți necesare creștinului pe drumul mântuirii, scopul suprem al fiecărui creștin”.
***
* “Cei ce vin la spital, să-și facă de la început (să spună, să arate) cunoscute suferințele lor. Iar cei ce vin la ascultare, să arate smerenia ce li se cuvine. Celor dintâi le vine ușurarea suferințelor, iar celor de al doilea cunoștința de sine, care le va arăta cât sunt de bolnavi sufletește. Privește-te pe tine însuți, ca în oglindă și cercetează gândurile tale. Dacă conștiința îți dă liniște sufletească, nu mai căuta alte explicații și lămuriri. Conștiința e oglinda ta lăuntrică, în care te vezi așa cum ești. Alți oameni pot spune lucruri bine despre tine; dar ei nu ne cunosc așa de bine, cum ne cunoaștem noi înșine, privindu-ne în conștiința noastră. Sau ne amăgesc, lăudându-ne din cine știe ce interese. Conștiința e o oglindă de o negrăită finețe, limpezime și sinceritate”.
***
* “Cel ce petrece (trăiește) în liniște, își cunoaște păcatele mai ușor, pe care odată recunoscute el se predă (supune) virtuții ascultării. În felul acesta, el poate să-L vadă pe Hristos mai bine, în toată măreția și strălucirea Lui; înțelege că pentru a ajunge să-L vezi pe Hristos, să fii în jurul Lui, ai nevoie de ascultare. Omul liniștit ajunge la ascultare din (prin) smerenie și nicidecum din nestatornicia faptelor noastre, care ne fac să nu fim cu Hristos”.
Sfântul Ioan Scărarul - Fil. vol. IX, pag. 135
***
* “Popoarele care știu a glorifica pe oamenii mari ieșiți din sânul lor, dau o vie dovadă de vitalitate națională și de adevărat patriotism. Cea mai mare fală (mândrie) a unui popor consistă în aceea de a număra câți mai mulți oameni mari, cu toate că oamenii mari nu aparțin unei singure țări, ci omenirii întregi”.
Ion Minulescu (1881-1944), poet
P.S. “În decursul istoriei noastre milenare, am avut tot felul de oameni mari, pe care i-am definit ca eroi. Pe aceștia i-am cinstit, îi cinstim și-i vom cinsti până la sfârșitul veacurilor. Astăzi, când întreaga omenire trece printr-o încercare foarte mare, eroi și oamenii mari se pot numi tot personalul medical, militarii, polițiștii, pompierii și mulți alții neștiuți, numiți ca odinioară eroi necunoscuți. Pe ei trebuie să-i cinstim, pe ei trebuie să-i urmăm, pe ei trebuie să-i ascultăm. Biserica creștină prin armata ei sufletească caută să trimită mesaj de ajutor de pe pământ spre cer, către Supremul Creator: “Încă ne rugăm pentru personalul de serviciu de la spitalele noastre și pentru toți aceea care luptă pentru binele Patriei și al Poporului nostru, ca Bunul Dumnezeu să-i aibă în grija Sa cea mare, să-i ferească de toată reaua întâmplare, să le dăruiască lor sănătate și puteri sporite pentru a-i putea să-i facă bine și sănătoși pe cei bolnavi, necăjiți și întristați”.
