Mai multe întrebări, niciun răspuns…
În urma emiterii, de către ministrul Educației, Monica Anisie, a Ordinului 4135/2020 privind obligativitatea desfășurării actului de predare - învățare - evaluare în mediul online, Instituția Avocatul Poporului, la cererea unor organizații ale elevilor, a formulat o serie de întrebări menite a lămuri aspecte privind atât infrastructura școlară, cât și accesul la tehnologia digitală a unor categorii de școlari:
• „Având în vedere că învățământul preuniversitar în România este obligatoriu și gratuit, cum își propune ministerul să identifice și să valorifice sursele de finanțare necesare achiziționării terminalelor de tip desktop, laptop, tabletă sau telefon inteligent necesare desfășurării actului de predare-învățare-evaluare în mediul online?
• Ce soluții urmează a fi identificate pentru familiile cu mai mulți copii, cu un singur terminal de tip desktop, laptop, tabletă, telefon inteligent și care sunt nevoiți să-l utilizeze în același timp, având în vedere programul activităților didactice al acestora?
• Care este modalitatea prin care Ministerul Educației și Cercetării înțelege să gestioneze situația lipsei de acoperire a semnalului GSM în anumite comunități rurale din România?
• Ce modalități de suportare a costurilor pentru serviciile de internet are în vedere Ministerul Educației și Cercetării?
• Deține, în prezent, Ministerul Educației și Cercetării o situație statistică referitoare la numărul elevilor din mediul rural și gradul de accesibilitate al acestora la terminalele de tip desktop, laptop, tabletă și telefon inteligent și la serviciile de voce și date? Dacă nu, în cât timp consideră că va avea aceste date?"
Menționăm că, potrivit noilor reglementări (sursa- edupedu.ro), părinții (tutorii/susținătorii legali) au obligația de a asigura/cumpăra copiilor echipamentele informatice și de comunicare necesare cursurilor online și răspund material pentru distrugerea acestora în situația în care ele aparțin unității de învățământ (școala poate da în custodie părinților astfel de echipamente, iar dacă cei care le primesc le deteriorează, sunt buni de plată).
Avocatul Poporului, Renate Weber, a reiterat, în cadrul unei apariții televizate, că în România, potrivit Constituției, învățământul este gratuit, sens în care ministerul trebuie să clarifice de unde va face rost de fonduri pentru a asigura accesul tuturor copiilor la echipamentele necesare: „Noi trebuie să ne raportăm la realitățile din România. În România, coexistă trei niveluri de civilizație. Există o zonă săracă-săracă și acolo sunt copii care nici măcar în sistemul normal de educație nu au acces, fie nu au transport, fie părinții nu au bani să le cumpere rechizite. Copiii aceia care sunt cel mai puternic atinși de sărăcie îmi este greu să cred că vor putea avea acces la un terminal de tip desktop, laptop chiar și un smartphone. Mai e nevoie de o conectivitate la internet, trebuie plătit un abonament. Apoi există o populație care are acces, are astfel de instrumente pentru cursurile online. Aceștia își pot permite. Și mai există o mare parte din populație, oamenii sub clasa medie, unde părinții cu greu își pot permite. Noi vom avea și o criză în urma acestei epidemii și va fi dificil pentru familiile care au 3-4 copii și au cursuri în același timp și au în casă un calculator".
...Dar „realitățile din România" vorbesc de la sine
Deși principiul interesului superior al copiilor este bine definit juridic, situația copilului în România rămâne una critică, cu peste o treime dintre copii trăind sub pragul sărăciei * România are cea mai mare rată a mortalității în rândul copiilor din UE, cu un capitol separat al mortalității sub un an, iar deprivarea materială severă în rândul copiilor sub 6 ani (21,5%) este cea mai ridicată din UE (media este de 5,9%) * Statisticile arată că progresele înregistrate în ultimul deceniu sunt fie modeste (rata mortalității infantile, protecția împotriva violenței, combaterea sărăciei, sistemul de protecție), fie nule (educație, protecție medicală, protecția copiilor cu dizabilități) * Aproximativ 21,5% dintre copiii români trăiesc în deprivare materială severă - cea mai ridicată rată din UE - și peste 32% trăiesc sub pragul sărăciei * Peste 150.000 de copii merg seara la culcare flămânzi, iar statistica include doar copiii care trăiesc în mediul rural și a fost calculată pe baza unui studiu din 2018, în care 3% dintre copii au răspuns că se culcă flămânzi în fiecare seară, și încă 5% uneori, cei mai expuși riscului fiind copiii care au doi sau mai mulți frați * Mortalitatea în rândul copiilor situează România pe primul loc în UE, cu o rată de două ori mai mare decât media Uniunii * Datele statistice înregistrează o scădere continuă a efectivelor de elevi în ultimii zece ani. Potrivit unui studiu publicat de INS, populația școlară va scădea până în anul 2060 cu 42,5%, iar scăderea se va resimți puternic încă din 2030 * În anul școlar 2017-2018, rata abandonului școlar la nivel național în învățământul primar și gimnazial era de 1,7% (aprox. 30.000 elevi) * Costurile de școlarizare sunt principalul motiv de abandon școlar în comunitățile marginalizate. Pentru o parte dintre elevi, mai ales pentru cei din zonele rurale sărace, unul dintre aceste costuri restrictive este cel aferent transportului către și de la școală. Deși este menționată în rapoartele anuale ale ministerului de resort, ca măsură de combatere a abandonului și oferire de șanse egale pentru copii de a frecventa școala, decontarea parțială sau totală a transportului vine cu o serie de limitări, iar tarifele impuse transportatorilor nu sunt respectate în multe situații, ceea ce face ca abonamentele să fie suportate integral de către părinți.
Prin prorogări repetate de la Legea Educației care prevede minim 6% din PIB alocare bugetară pentru finanțarea educației, Guvernul României a alocat în medie, în cei opt ani de la adoptarea Legii 1/2011, aproximativ 2.83% din PIB pentru educație. (Media europeană a investițiilor în educație este de 4.7%.) * Aproape 15.000 de cazuri de abuz și neglijare au fost raportate de către DGASPC-uri în 2018, din care 94% au loc în familie. * Aproximativ unul din trei copii din ciclurile gimnazial și liceal spun că au fost supuși unor forme de violență fizică sau psihologică în școală. O proporție și mai mare a fost a victimelor din mediul online * Dintre toate victimele traficului de persoane identificate de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, mai mult de jumătate sunt minori * Minorii sunt traficați atât intern, cât și internațional în scopul exploatării sexuale, pentru săvârșirea de infracțiuni (furt, înșelăciune etc.) și pentru exploatare prin muncă. * În sistemul de învățământ erau, la începutul anului școlar, 1.176 de școli cu toalete în curte, majoritatea în mediul rural * Un sfert din grădinițele din mediul rural au grupul sanitar în exteriorul clădirii * Din martie 2019 până în septembrie 2019 a fost rezolvată situația toaletelor exterioare la doar 4 școli. (surse - salvaticopiii.ro- date din Raportul publicat la 19 noiembrie 2019; edupedu.ro)
Ultima oră! Sindicatele din Educație au contestat, luni, într-o scrisoare adresată ministrului Anisie (sursa - edupedu.ro) Ordinul 4135, care îi obligă pe profesori și pe elevi să țină cursuri online, apreciind că acesta este „în afara cadrului legal", respectiv al prevederilor Decretului prezidențial privind prelungirea stării de urgență. Liderii sindicatelor reprezentative din învățământ îi cer ministrului să modifice documentul, în mod corespunzător. Pe de altă parte, afirmă semnatarii, Instrucțiunea emisă de ministrul Educației trebuie să fie act normativ simplu, nu aprobat prin Ordin de Ministru.
Aceștia susțin că măsurile din Ordin „au nemulțumit atât pe beneficiarii educației, cât și personalul din Educație" și că au primit numeroase sesizări potrivit cărora directorii școlilor le modifică profesorilor contractele de muncă și fișa postului pentru a-i obliga să facă activități online.
„Orice măsură pe termen mediu și lung privind activitățile de predare - învățare - evaluare va putea fi adoptată numai după crearea cadrului legal care să o permită, respectiv, numai după modificarea dispozițiilor Legii Educației Naționale nr. 1/2011 (…), actualizarea legislației, dezvoltarea competențelor digitale ale cadrelor didactice prin programe de formare continuă acreditate, precum și numai după ce sistemul de învățământ preuniversitar va putea pune la dispoziția salariaților și a beneficiarilor direcți ai educației mijloacele tehnice strict necesare pentru a se putea realiza un proces instructiv-educativ de calitate în sistem online", se arată în documentul citat.
„Acest sistem rămâne o soluție de etapă…"
Prof. dr. Camelia Gavrilă, vicepreședintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport al Camerei Deputaților:
În mod cert nu putem vorbi la acest moment despre egalitate de șanse și echitate în privința învățământului online, întrucât sunt în România mii de elevi și sute de profesori care nu au nici mijloacele tehnice necesare și nici acces la internet. Ministerul Educației trebuie să propună soluții viabile pentru toți elevii, indiferent de mediul de rezidență și de venitul părinților. Acum viața noastră s-a mutat inevitabil în mediul online ca formă de comunicare, modalitate de învățare, suport informațional. Acest sistem rămâne o soluție de etapă pentru a evita stagnarea intelectuală, desprinderea de o anumită rutină de studiu, de activitățile cotidiene, de atmosfera specifică școlii. Mai mult decât atât, dacă ne referim la procesul de învățământ online, care necesită prezența în fața calculatorului în timp real, dificultatea este sporită chiar și pentru familiile din mediul urban, acolo unde există doar un singur laptop și doi sau mai mulți copii, în clase diferite.
Măsurile lansate recent, cu obligațiile impuse și tonul imperativ al formulărilor sunt mai mult un demers de formă și de imagine, care nu poate fi nicicum transpus imediat în realitate. Nu știu dacă decidenții din Ministerul Educației trăiesc într-o realitate paralelă sau se mișcă în zona „formelor fără fond". Constatăm că s-au amestecat în același document elemente de strategie pe termen mediu și soluții imediate, care ar fi trebuit să fie realiste și raționale.
MEC, prin ordinul emis zilele acestea, plasează responsabilitatea spre școli, autorități locale sau inspectorate școlare, care trebuie să supravegheze realizarea orelor online, dar și către părinți prin asigurarea „obligatorie" a resurselor educaționale necesare elevului.
Pentru a vorbi de digitalizare eficientă, școala trebuie să dispună de dotarea necesară, de profesori pregătiți și deschiși spre metode mai puțin convenționale, creativi, specialiști și pedagogi, în aceeași măsură. De asemenea, sistemul are nevoie de platforme naționale adecvate, de accesul la biblioteci virtuale și resurse educaționale deschise, asigurând un traseu echitabil pentru toți elevii și studenții, dincolo de posibilitățile individuale, de mediile rezidențiale, de posibile inegalități de ordin economic. Acestea sunt principii europene esențiale, cât și condiții ale unei societăți moderne, incluzive și democratice. (sursa-qmagazine.ro)
