„Sarcina" sistemului imunitar este de a ne feri de bacterii și viruși. Când simte prezența unor „cotropitori", el trimite „o armată" de celule „luptătoare" pentru a-i distruge. În cazul unei boli autoimune, însă, sistemul imunitar „confundă" unele părți ale corpului - ca de pildă, articulațiile sau pielea - considerându-le „străine", astfel că eliberează proteine numite „autoanticorpi", care atacă celulele sănătoase.
Unele boli autoimune „țintesc" un singur organ: diabetul de tip 1 afectează pancreasul, altele, precum lupusul, „atacă" tot corpul.
Doctorii nu știu ce anume cauzează aceste anomalii ale sistemului imunitar. Totuși, unele persoane prezintă o probabilitate mai mare de a suferi de astfel de afecțiuni, mai ales femeile (6,4%, față de 2,7% în cazul bărbaților). Adesea, la femei, boala debutează la vârste cuprinse între 14 și 44 de ani.
Unele boli autoimune sunt mai frecvente în rândul anumitor rase. De exemplu, lupusul afectează mai mult rasele afro-americană și hispanică decât rasa albă (caucaziană).
Anumite boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă și lupusul sunt „moșteniri de familie", deși nu toți membrii familiei vor suferi, neapărat, de aceeași boală, dar vor moșteni o anumită predispoziție.
Deoarece numărul cazurilor este în creștere, cercetătorii suspectează factori de mediu, cum ar fi infecțiile și expunerile la substanțe chimice sau la solvenți.
O altă teorie este „ipoteza igienei": din cauza vaccinurilor și a antisepticelor, copiii din ziua de azi nu sunt expuși la atâția germeni patogeni ca în trecut, fapt ce ar face ca sistemul lor imunitar să reacționeze excesiv la substanțe inofensive.
Există peste de 80 de boli autoimune. Iată câteva dintre cele mai des întâlnite:
* Diabetul de tip 1 - Pancreasul produce hormonul numit insulină, care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge. În diabetul de tip 1, sistemul imunitar atacă și distruge celulele producătoare de insulină din pancreas. Nivelul ridicat de zahăr din sânge poate deteriora vasele de sânge, dar și inima, rinichii, ochii și nervii.
* Artrita reumatoidă - În artrita reumatoidă, sistemul imunitar atacă articulațiile, provocând roșeață, căldură, durere și rigiditate la nivelul articulațiilor. Spre deosebire de osteoartrită, care se face simțită odată cu înaintarea în vârstă, artrita reumatoidă poate debuta încă de la vârsta de 30 de ani.
* Psoriazis / artrita psoriazică - Celulele pielii cresc în ritm normal, iar când nu mai sunt necesare, corpul „se debarasează" de ele. Psoriazisul determină înmulțirea rapidă a celulelor pielii; cele suplimentare se acumulează și formează zone tegumentare roșii, reliefate (plăci cutanate) care prezintă cruste. Aproximativ 30% dintre persoanele cu psoriazis dezvoltă umflături, rigiditate și durere la nivelul articulațiilor.
* Scleroza multiplă - Boala afectează teaca de mielină (stratul protector care înconjoară celulele nervoase). Deteriorarea tecii de mielină împiedică transmiterea semnalelor de la creier la organe, fapt ce provoacă simptome precum: amorțeală, slăbiciune, probleme de echilibru, dificultăți la mers. Boala prezintă mai multe forme, care progresează în mod diferit. După 15 ani de la îmbolnăvire, aproximativ 50% din persoanele cu scleroză multiplă au nevoie de ajutor pentru a se putea deplasa.
* Lupus eritematos sistemic (lupus) - Deși descris, inițial, ca o boală de piele (din cauza erupției cutanate pe care o produce), lupusul afectează, în realitate, multe organe, inclusiv articulațiile, creierul, rinichii și inima. Cele mai frecvente simptome sunt: durerea articulară, oboseala și erupțiile cutanate.
* Boli inflamatorii intestinale - Un termen generic, folosit pentru a descrie afecțiunile ce determină inflamarea mucoaselor intestinale. Fiecare tip dintre acestea afectează o altă parte a tractului gastrointestinal. Boala Chron poate produce inflamarea oricărui segment al tractului, de la gură până la anus. Colita ulcerativă afectează numai mucoasa intestinului gros (colon) și a rectului. Organismul utilizează și stochează carbohidrații și zahărul. Simptomele includ: slăbiciune, oboseală, scădere în greutate și scăderea nivelului de zahăr din sânge.
* Boala Graves - Atacă glanda tiroidă, determinând-o să producă prea mulți hormoni, al căror surplus dinamizează activitățile corpului, provocând simptome precum: nervozitate, bătăi rapide ale inimii, intoleranță la căldură și pierdere în greutate, ochi bulbucați - exoftalmia (care afectează până la 50% dintre persoanele care suferă de boala Graves.
* Sindromul Sjögren - Atacă articulațiile și glandele care asigură lubrifierea ochilor și a gurii. Semnele distinctive sunt durerea articulară, ochii uscați și gura uscată.
* Tiroidita Hashimoto - Simptomele includ creșterea în greutate, sensibilitatea la frig, oboseala, căderea părului și umflarea tiroidei (goiter), cauzate de încetinirea producerii de hormoni tiroidieni.
* Myasthenia gravis - Afectează nervii care ajută la controlul creierului asupra mușchilor. Când acești nervi sunt afectați, semnalele de la creier nu pot „comanda" mușchilor. Cel mai frecvent simptom este slăbiciunea musculară, care se agravează în timpul activității fizice și se ameliorează când pacientul se odihnește. Adesea sunt implicați mușchii ce controlează înghițirea și mișcările feței.
* Vasculita - Apare când sistemul imunitar atacă vasele de sânge. Inflamația care rezultă îngustează arterele și venele, reducând cantitatea de sânge care circulă prin ele.
* Anemia pernicioasă - Afectează o proteină numită „factor intrinsec", care ajută intestinele să absoarbă vitamina B-12 din alimente. Fără această vitamină, organismul nu poate produce suficiente globule roșii. Este mai frecventă la adulții în vârstă, afectând 0,1% din populația generală și aproape 2% dintre persoanele de peste 60 de ani.
* Boala celiacă - Persoanele suferinde nu pot consuma alimente care conțin gluten - o proteină aflată în grâu, secară și alte produse din cereale. Atunci când glutenul se află în intestin, sistemul imunitar îl atacă și provoacă inflamație. Un mare număr de persoane prezintă sensibilitate la gluten, care nu este o boală autoimună, dar poate avea simptome similare, cum ar fi diareea și durerea abdominală.
Simptomele timpurii ale multor boli autoimune sunt foarte asemănătoare: oboseală; dureri musculare; umflare și înroșire a pielii; temperatură corporală scăzută; tulburări de concentrare; amorțeală și furnicături la nivelul picioarelor; căderea părului.
Fiecare boală în parte poate avea propriile simptome. De exemplu, diabetul de tip 1 provoacă sete extremă, scădere în greutate și oboseală. Bolile inflamatorii intestinale provoacă durere abdominală, balonare și diaree.
În cazul unor boli autoimune, cum ar fi psoriazisul sau artrita reumatoidă, simptomele vin și trec, cu „izbucniri" și perioade de remisie.
Dacă aveți simptome caracteristice unei boli autoimune, adresați-vă, după caz: reumatologului (care tratează boli ale articulațiilor, artrita reumatoidă și sindromul Sjögren); gastroenterologului (pentru afecțiuni ale tubului digestiv, boala celiacă și boala Chron); endocrinologului (pentru afecțiuni ale tiroidei); dermatologului (pentru psoriazis și alte boli de piele).
Tratamentele nu pot vindeca bolile autoimune, dar pot controla răspunsul imunitar hiperactiv și pot reduce inflamația.
O dietă echilibrată și exercițiile fizice vă pot ajuta să vă simțiți mai bine.
Studii recente sugerează că persoanele care suferă de boli autoimune sunt mai supuse riscului de infectare cu noul coronavirus și de a dezvolta complicații ale bolii. (surse - healthline.com/health/autoimune-disorders; ancontechnologies.com)
