HRANA, SUFLETUL ȘI... LIBERTATEA

* “Sufletul e duh, e spirit imaterial, care nu poate fi împărțit, nici nimicit; el este înzestrat cu funcțiuni și puteri nemateriale, independente de trup, cu rațiune, voință și sentiment, care se folosesc de trup ca de un instrument, în felul cum un artist se folosește de vioară ca să cânte melodiile care-i plac. Sufletul nu poate fi văzut, întocmai cum nu putem vedea pe un disc înregistrat sau pe o bandă de magnetofon o melodie sau o vorbire. Așa e sufletul unit cu trupul. Însăși natura sufletului ne arată că este nemuritor. Așa după cum instinctul spune păsărilor că vine iarna sau vara, după cum le călăuzește fără greș, spre ținte necunoscute - știm cu toții cum păsările vin înapoi, la cuiburile lor, când se face cald - cu atât mai mult omul, sufletul este înzestrat cu acest instinct”. (Pâine și apă pentru suflet).

Visarion Iugulescu (1922-2008), monah ortodox român, scriitor și gânditor, considerat de creștinii ortodocși români ca fiind unul din cei mai mari misionari din perioada comunistă, atrăgând un mare număr de tineri. El s-a înscris și în Oastea Domnului - organizație creștină a intelectualilor din vremea comunismului, cu scop religios. De mic copil i-a plăcut să meargă la Sf. Biserică și s-a îndeletnicit mult cu citirea operelor Sfinților Părinți. Este luat prinzonier în Rusia și trimis în Siberia, dar reușește să evadeze și se întoarce în țară printr-o minune. În armată a fost impresionat de disciplina militară și atunci când mergeau la biserică împreună cu ofițerii lor, el era acela care le predica cuvântul lui Dumnezeu. În anul 1950 este hirotonit preot pe seama mănăstirii Bălaciu-Buzău. Făcea multe acte caritabile: vizite la spitale, azile, orfelinate, ajutorarea celor săraci, boteza pe toți cei care nu erau botezați, răspundea prezent acolo unde preoții îl solicitau. Activitatea părintelui Visarion în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, asemenea unui apostol, stăruința sa pentru luminarea sufletelor și renașterea spirituală a credincioșilor au avut un răsunet puternic în rândul credincioșilor Bisericii Ortodoxe. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.

***

* “Iubirea este un sentiment mare, e un sentiment care mai ales face din om-om, care îl deosebește de speciile zoologice, unul din cei mai mari, dacă nu cel mai mare factor al progresului omenirii, dar iubirea cuprinde în sine numaidecât sacrificiu și prin sacrificiu de sine pot fi măsurate întinderea și adâncimea iubirii. Cel care nu-i în stare să facă sacrificii pentru iubire, acela nu iubește.

Constantin Dobrogeanu-Gherea (1855-1920), scriitor, critic literar prodigios, fruntaș socialist român de origine evreiască

***

* “Omul trăiește dezgustător de intens toate libertățile făpturii sale căzute: libertatea desfrâului, a minciunii, a lenei și a furtului, libertatea tuturor păcatelor, libertatea care distruge, care schimbă viața într-o mlaștină unde cresc numai plantele otrăvitoare. Aceasta pentru că omul nu a înțeles și nici nu a făcut nimic pentru câștigarea adevăratei libertăți care este o condiție absolută a omenie”.

Ernest Bernea (1905-1990), sociolog, etnograf și filosof român, unul dintre intelectualii de marcă a perioadei interbelice. Studiază la Facultatea de Litere (română-franceză) și la cea de Filosofie din București, unde contactul cu Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti și Nae Ionescu i-a marcat definitiv anii tinereții. Primește și o bursă în străinătate în 1930-1933 la Paris, pentru a se specializa în sociologie și istoria religiilor cu sociologul Marcel Mauss și Freiburg, cu filosoful Martin Heidegger. A rămas în urma lui multe cărți apărute la diferite edituri din țară. Este înmormântat la Mănăstirea Cernica.

***

* “Omul este obligat să mănânce pentru a supraviețui; această dependență față de alimente este un semn esențial al inconsistenței sale, însă în același timp este o chemare la a te hrăni din Dumnezeu, căci El singur poate sătura cu adevărat. Ce frumos: să ne hrănim din Dumnezeu”.

Sora Eliana Poirot - “Ilie Prorocul”

P.S. “Fericiți făcătorii de pace, că aceea fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

 

Lasă un comentariu